x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fa, vaco!

0
Autor: Tudor Octavian 08 Mai 2006 - 00:00
Fa, vaco!


Intr-una din emisiunile alea tv cu impacari si stropseli, o domnisoara voioasa tare ii povestea moderatorului ca iubitul ei face pace zicandu-i plin de duiosie: "Fa, vaco!".

Fata nu se indoia deloc ca golania poate fi o forma de tandrete. Probabil ca a devenit, fiindca nici sentimentele nu ne sunt date pe vecie. Nu stiu sa se fi scris o istorie a devenirii sentimentalelor. Poate istorii ale unui singur simtamant. Nu numai individului i se atrofiaza reactiile afective, ci si societatii. Cu toate acestea, continuam sa facem caz de absolutul unor trairi - ca de pilda mandria de a ne naste romani - ca si cum le-am primit de la natura in mod echitabil, iar cand ni se tocesc e numai din vina anturajului, a societatii, a celorlalti. Nu-i nici o noutate ca Romania se golaneste frenetic. Intr-un cartier, bandele locului s-au dus la slujba de Inviere ca la discoteca si noaptea sacra a devenit o destrabalare de hoarda. Cuvantul piosenie s-a pierdut. Nu stiu cati tineri dintr-o mie ar sti sa-l desluseasca. N-ar fi exclus sa-i realizeze intelesul, in felul in care isi calmeaza iubirea de Divinitate exaltatul patriot Gigi: vindicativ, abuziv, ca pe un beneficiu feudal si de partid, ca pe o afacere mai plina de castig chiar si decat tranzactiile imobiliare. Rar lider politic care in cariera sa nu bifeze, in regim populist, macar o golanie de patrimoniu. Problema nu e care golanie, ci cand. Oricum, una mare.

E mai mult decat semnificativ, e caracteristic vietii publice romanesti faptul ca nici un om de stat nu se simte dator intr-un mandat cu cel putin o vorba frumoasa si de tinut minte peste generatii. Putem alcatui o antologie a marlaniilor spuse si scrise la nivel inalt, dar nu si una de zicale destepte, spirituale, cultivate, sustinute de sentimente cordiale. "Bula demnitarului", din Academia Catavencu, ramane baza istorica a vorbelor de capatai din harnica, fudula si cinstita noastra patrie de tranzitie, nu "Trofeul Socrate", din Adevarul. E drept ca in destule adunari parlamentare din lumea larga limbajul nu-i cel mai rafinat cu putinta, iar daca discutam incarcatura sentimentala, dominanta nu-i in nici un caz iubirea de aproape. Numai ca proportiile cu abjectia sunt acolo sub control social.

Ar trebui sa intocmim o lista a sentimentelor care si-au pierdut consistenta, cele pe care le-a stricat secolul si cele cu afectiuni strict nationale. Sa iubesti, sa-i zici femeii adorate "Fa, vaco!", iar ea sa se incinga de incantare si de aici sa simta devotament, inamorare, vraja, admiratie - mai mult nu se poate.

Sau se poate?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de