Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Imediat după Anul Nou, s-a discutat mult în mass-media despre noua lege a învăţământului din România. Apoi am văzut pe YouTube o prezentare a celor de la RSA (www.thersa.org): „The Royal Society for the encouragement of Arts, Manufactures and Commerce” din Marea Britanie, entitate care-şi bazează activitatea pe „noul iluminism al secolului al XXI-lea”.
RSA dezvoltă şi promovează noi moduri de gândire despre împlinirea umană şi progresul social, prin oferirea unei platforme de idei şi dezbateri şi a unui program de cercetare inovativă şi dezvoltare. La adresa de internet http://www.youtube.com/watch?v=zDZFcDGpL4U, există o excelentă prezentare vizuală a unei conferinţe ţinute de Sir Ken Robinson pe tema „Schimbarea paradigmei învăţământului”. Prezentarea începe aşa: „Azi, aproape orice ţară din lume încearcă să-şi reformeze sistemul de învăţământ”. Asta din două motive principale. Primo: copiii trebuie educaţi să-şi găsească locul în contextul imprevizibil al economiilor secolului al XXI-lea. Secundo: copiii trebuie educaţi să posede şi să-şi conserve conştient o identitate culturală în contextul globalizării.
Dar marea problemă este că tot sistemul de învăţământ se bazează pe un model vechi care pur şi simplu nu mai corespunde vieţii de azi. Acesta a fost conceput, implementat şi structurat în cultura intelectuală a iluminismului şi în circumstanţele economice ale revoluţiei industriale din secolul al XVIII-lea. Pe atunci, ideea unui învăţământ public obligatoriu, gratuit şi susţinut din taxe a fost revoluţionară şi bună. Dar conţinutul acestuia era condus de imperativele economice ale vremii şi, mai ales, era bazat pe un model intelectual al minţii care, în esenţă, definea viziunea iluminismului asupra inteligenţei văzută ca o abilitate academică (gândirea deductivă, liniară, cunoaşterea clasicilor etc.).
Numai că acest mod de a gândi, pe termen lung, a împărţit oamenii în academici şi nonacademici – oamenii deştepţi şi culţi versus oamenii proşti şi ignoranţi. Iar acest lucru a dus la faptul că mulţi oameni deştepţi cred că sunt proşti. Iar un sistem de învăţământ planetar, bazat pe aceleaşi principii vechi de peste 300 de ani (cu cei doi piloni – economic şi intelectual) şi neadaptat cursului evoluţiei omenirii, a produs HAOS, demonstrează strălucit Sir Robinson. Sistemul a fost foarte bun pentru puţini oameni şi alienant pentru majoritatea. Azi, milioane de copii nu mai văd nici un rost în a merge la şcoală. Pe vremuri se spunea: învaţă din greu, fă obligatoriu facultate, ia-ţi diploma şi vei avea cu siguranţă o slujbă.
Dar pur şi simplu viaţa le arată copiilor că asta este azi o minciună. Sigur că este bine să ai o diplomă pe bune, dar asta nu mai este deloc o garanţie, ci, dimpotrivă, devine ceva alienant, mai ales dacă drumul până la obţinerea ei marginalizează toate lucrurile pe care tu le crezi importante despre tine. Cu alte cuvinte, vechiul – dar actualul – sistem de învăţământ (modelat exclusiv în interesul şi imaginea industrializării) anesteziază copiii, îi depersonalizează, îi alienează, îi castrează emoţional şi mai ales creativ. Sir Robinson arată cum şcolile sunt încă structurate (în formă şi conţinut) pe modelul liniilor de producţie din fabrici şi scot pe bandă rulantă nişte tineri standardizaţi, dintre care foarte puţini îşi găsesc o slujbă şi un rost.
