x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fabula romaneasca

0
07 Iun 2005 - 00:00

Hipopotamul transpirat nu pierde nici o ocazie de a sfida memoria publica prin prezenta si, mai ales, prin gandirea sa labartata si conventionala.

Greu de gasit un animal mai nepotrivit, care sa discute cu iepurasul nervozat starea natiunii. Pana ce termina hipopotamul transpirat intrebarea, care-ar trebui sa-l convinga pe telespectator de subtilitatea mintii sale, iepurasul a rontait o varza mare si parca n-ar mai avea chef de a doua.

Pentru un politician, porecla cu care-l blagoslovesc contemporanii e dintotdeauna o problema de merit. Si ca sa devii subiect zilnic de caricatura tot un fapt de merit e. Mai mult unul uman decat administrativ. Nu trebuie sa ai nasul mare sau pantecul rasfrant peste cingatoare ca sa-si bata joc cu simpatie lumea de tine. Fiindca asta sunt porecla si caricatura: bataie prietenoasa de joc, ceva de genul "hai, ca esti de-al nostru!". Numai un caracter accentuat da poreclei durata si un soi neconventional de prestigiu. Totusi, prestigiu. Cine-si mai aminteste de hipopotamul transpirat? A fost purtatorul de diversiuni al cucuvelei kaghebiste, om de anturaj ca si guzganul rozaliu. S-a mutat dintr-o balta in alta, dupa cum era de gros noroiul in care se simt bine jivinele cu pielea groasa.

Nici un politician de-al nostru n-are insa un caracter atat de accentuat, incat sa-si institutionalizeze si in popor porecla. Doar in presa si in unele medii cu simtul marelui cinism. Fabulistii au acreditat de-a lungul veacurilor mai multe roluri animaliere, precum ursul, vulpea, lupul, boul, racul, stiuca, bufnita, magarul, iepurele, pe care e intelept sa nu le reconsideri. Ca personaj electoral, ursul nu e unul favorizat. Si ce daca e vanos, cand poporul stie ca poate fi ridiculizat de vulpe? Lumea politica si economica misuna de rechini. Nu din speciile acelea care ii arata cruzi, dar egali cu ei insisi de milioane de generatii, ci din specii pocite, care trimit cu gandul la bestiariile medievale. La niste pedepse ale naturii, nu la concluziile ei cele mai rafinate. Exista si rechini bubosi, urati, plini de excrescente perfide, semanand cu oricare alte creaturi ale intunericului, dar in nici un chip cu marele peste ninja.

Cum se misca nitel Fiscul, tot felul de roza-toare, taratoare si rumegatoare capata glas omenesc si se dau mielusei ori bibilici. Inventarul de personaje al fabulei romanesti e altul decat acela al junglei si al circului. Viata noastra politica da tapi, guzgani, serpi cu ochelari, ramatori si cameleoni, nu tigri, lei, acvile sau casaloti.

Si daca ei sunt ceea ce vedem ca sunt, oare noi, astia care nu contenim sa ne mandrim cu conditia noastra istorica de ciorba groasa, cum trebuie sa ne zicem? Pui de crescatorie?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de