Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ani buni observ că mărfurile care stau bine ca raport între calitate şi preţdispar. Oamenii devin cumpărători fideli ai unui produs, dar când se obişnuiesc cu el, nu-l mai găsesc. De ce în România tot ce-i bun se strică?
Pentru că se schimbă mereu cadrul fiscal, iar vola¬tilitatea nu lasă loc pe piaţă decât afacerilor speculative. Cine vrea să supravieţuiască trebuie să dea în client ca să-şi recupereze taxele de protecţie plătite clasei politice, fiindcă nu are cum să funcţioneze potrivit filosofiei capitaliste a diviziunii muncii - eu îţi fac servicii ţie, tu, mie.
Dar tocmai pentru că business-ul e speculativ, nu suntem stabili macroeconomic. E neclar în ce sferă se va crea PIB-ul în trimestrul următor, în condiţiile în care apar sau dispar afaceri în funcţie de contextul poli¬tic şi de taxe. Fireşte însă că toate acestea au un preţ: încrederea în consum nu doar că-i printre cele mai reduse din UE, ci şi extrem de volatilă.
Încrederea redusă în consum are legătură cu şomajul - ca element de reglaj al productivităţii -, după care gunoiul e băgat sub preş cu ajutorul migraţiei externe. Iar inflaţia, de fapt deflatorul PIB, căci acesta evidenţiază lipsa de eficienţă, se reap¬rinde în final ca urmare a productivităţii precare, deoarece şomajul are influ¬enţă doar pe termen scurt.
