x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Falsuri, copii, imitatii

0
Autor: Andrei Bacalu 10 Sep 2006 - 00:00
Falsuri, copii, imitatii


Intr-una dintre primele mele incursiuni la Savarsin, fosta si actuala resedinta a familiei regale, pe atunci sanatoriu de nevroze, o vreme casa de oaspeti a nomenclaturii comuniste, am intalnit un istoric de arta, pasionat specialist al depistarii falsurilor, de la care am auzit pentru prima oara de van Meegeren, descris ca un adevarat Leonardo al capodoperelor mincinoase. Aveam sa ma intalnesc peste o vreme cu numele legendarului olandez intr-una dintre cartile lui Trevanian, creatorul unor fabuloase personaje.

Intr-una dintre primele mele incursiuni la Savarsin, fosta si actuala resedinta a familiei regale, pe atunci sanatoriu de nevroze, o vreme casa de oaspeti a nomenclaturii comuniste, am intalnit un istoric de arta, pasionat specialist al depistarii falsurilor, de la care am auzit pentru prima oara de van Meegeren, descris ca un adevarat Leonardo al capodoperelor mincinoase. Aveam sa ma intalnesc peste o vreme cu numele legendarului olandez intr-una dintre cartile lui Trevanian, creatorul unor fabuloase personaje.

Precum Jonathan Hemlock, asasin profesionist dar si expert in pictura, sau Nicholai Hel, alt asasin, poliglot, dusman al globalizarii, preocupat de supravietuirea speciei umane.

Primul, inzestrat cu o memorie vizuala remarcabila, explica la un moment dat care este principala greseala a falsificatorului, el are tendinta sa fie mult mai exact, mult mai precis decat creatorul originalului si tocmai insistenta pe detalii il poate da de gol. Al doilea se multumeste cu stampe clasice japoneze, in cautarea unor frumuseti de mult disparute.

Tehnica pare simpla la prima vedere, se ia o pictura relativ lipsita de valoare din secolul al XVII-lea, se razuieste cu grija vopseaua originala, se picteaza ce ai de pictat si se obtin crapaturile foarte fine ale suprafetei prin coaceri repetate la cuptor, folosind culori care sa reziste la expertiza, cum ar fi un albastru obtinut din lapis lazuli, o piatra semipretioasa. Fara a mai pomeni alte trucuri care sa treaca testele de autentificare a tabloului, asa-zisele quot;"cinci probe tehnicequot;", domeniu rezervat, pare-se, exclusiv specialistilor.

Van Meegeren, negustor de tablouri si pictor considerat mediocru, a fost acuzat dupa razboi, in 1945, ca a vandut o comoara a artei olandeze, un tablou de Vermeer, unui important demnitar nazist. Tradator#63; Nu, doar falsificator. Dispretuit de critici pentru lipsa de originalitate, van Meegeren se hotarste sa picteze o capodopera, quot;"Cina de la Emmausquot;", pe care i-o atribuie lui Vermeer. Criticii se extaziaza. Urmeaza alte sase quot;"capodoperequot;" semnate Vermeer, pictorul acumuleaza o avere substantiala, nimeni nici nu banuieste ca ar putea fi vorba de falsuri. Dar acuzat de tradare, se hotaraste sa demonstreze incompetenta criticilor sai si picteaza in inchisoare un nou Vermeer, dovedind astfel ca l-a inselat nemilos pe maresalul Goering, care a apucat sa afle adevarul inainte de a fi executat.

Din quot;"simpatizant nazist tradator de taraquot;" devine erou national, cel care a salvat capodoperele de lacomia invadatorilor. Din nefericire, moare cu putine zile inainte de a fi pus in libertate. Genialul falsificator olandez, care iti inconjurase casa cu plantatii de liliac pentru a ascunde mirosul chimicalelor pe care le manipula, ne-a oferit poate darul indoielii, capacitatea de a ne bucura de o opera de arta pentru ceea ce este si nu pentru semnatura. Autentic#63; Cu atat mai bine. Criticul Theodore Rousseau spunea ca se poate vorbi doar despre falsuri de proasta calitate, cele reusite continua sa fie expuse in galerii si muzee, sa bucure colectionarii, sa incante privitorii.

Reproducerile, mai mult sau mai putin reusite, au depasit faza artizanala si s-au transformat intr-o adevarata industrie. Unul dintre centrele ei, Dafen, o modesta suburbie a orasului Shenzeng din China, exporta anual peste 5 milioane de picturi in ulei, mai mult de jumatate din productia mondiala. La intrarea in quot;"satul arteiquot;", o sculptura de bronz, o mana care tine o pensula, nu lasa nici o umbra de indoiala asupra ocupatiei de baza a localnicilor. Exista si un mic quot;"Musee du Louvrequot;" la Dafen, mai modest decat indepartata sa ruda pariziana, plin cu statui de Michelangelo, cu tablouri de Da Vinci, cu nenumarate panze semnate van Gogh, toate produse pe banda rulanta. Succesul este legat mai putin de creativitate si mai mult de eficienta, comercianti din Hong Kong, Europa, SUA, comanda picturi celebre cu miile sau chiar cu zecile de mii.

In Dafen lucreaza mii si mii de pictori, unii dintre ei capabili sa inlocuiasca un chip dintr-un tablou celebru cu cel al iubitei cumparatorului la mare pret sunt portretele modificate bazate pe originalele lui Gustav Klimt sau sa ofere quot;"Cina cea de tainaquot;" a lui Leonardo intr-o varianta care chiar daca nu este prea reusita are o alta quot;"calitatequot;", e foarte, foarte ieftina.

Pictorii de aici, ca si unii artisti adevarati, lucreaza in liniste, fara a fi presati de termene de predare, isi stabilesc singuri orarul. In jurul atelierelor creste doar bambus, nu liliac.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de