Fantomele artiştilor în cafenele

La sfarsitul anului trecut, unele agentii de presa anuntau o stire care a trecut neobservata in Europa: pe 29 decembrie a murit, la varsta de 100 de ani, Leopold Hawelka, patronul cafenelei Hawelka de la Viena. Cand am citit aceasta stire am simtit o mare tristete, ca si cum mi-ar fi murit un prieten apropiat. Cafeneaua Hawelka de la Viena a fost un loc de intalnire privilegiat al boemei artistice si este tot atat de celebra precum Les deux Magots de la Paris, Caffe Greco de la Roma, cafeneaua Odéon de la Zürich sau cafeneaua Louvre de la Praga.

Toate aceste cafenele au in comun faptul ca sunt locuite inca de fantomele artistilor, poetilor, scriitorilor si filozofilor care le-au frecventat. Artistii Europei au fost niste vagabonzi care s-au deplasat de colo-colo, si-au scris unele dintre cele mai frumoase pagini in fel de fel de cafenele, iar unele curente literare s-au nascut in cafenele.

In cafenea Odéon de la Zürich, un anume Tristan Tzara care venea din Romania a avut ideea stralucita de a inventa, prin asocierea a doi de da, conceptul de 'dadaism', lansand astfel o revolutie radicala in domeniul artei. Cand am ajuns pentru prima data la Zürich am efectuat si eu, la fel ca multi turisti, un pelerinaj cultural la cafeneaua Odéon si mi s-a parut ca la una dintre mese erau asezati Tristan Tzara si Hans Arp, iar la alta, Albert Eistein si Stefan Zweig. Anul trecut, pe data de 1 iulie, cafeneaua Odéon de la Zürich si-a sarbatorit o suta de ani de existenta, si sunt sigur ca toate fantomele sale si-au dat din nou intalnire acolo.

Cine a avut ochi l-a vazut cu siguranta jucand sah la o masa chiar si pe Trotki sau l-a vazut intrand pe marele romancier irlandez James Joyce scotandu-si ochelarii aburiti, stergandu-i meticulos si asezandu-se apoi la o masa cu Max Frisch.
Cand am vizitat Praga am avut mereu impresia ca ma plimbam pe strazi cu Franz Kafka. Era in luna februarie, si ceturile pluteau peste Praga… Mi-am spus atunci ca putine orase din Europa au aceasta ca­litate, de a-si dubla forta emotionala pe timp de ceata. Toate turnurile si acoperisurile orasului, Podul Charles cu statuile sale de sfinti, pietele sale si portile sale, capelele si pasajele, toate ascundeau personaje stranii, care mi se parerau iesite din romanul 'Castelul' si din romanul 'Procesul', capodo­perele acestui mare scriitor care mi-a marcat viata, Franz Kafka. L-am cautat apoi pe Kafka la cafeneaua Louvre, l-am asteptat indelung la o masa in fata unei cesti de cafea cu lapte, dar n-a venit.

Este ciudat cum Parisul, ca oras prin excelenta al cafenelelor, n-a avut niciodata aceasta cultura a cafenelelor mari, cu fotolii, pe care le gasim in Europa Centrala. Parizienilor le-a placut, s-ar parea, sa stea inghesuiti, si de aceea in cafenelele Parisului mesele sunt intotdeauna mici, scaunele mi­nime. In vechiul Imperiu austro-ungar, cafeneaua era mai degraba un fel de club unde burghezii si artistii veneau sa se instaleze comod si sa contemple viata, sa discute eventual despre arta si sa se certe, dar nu sa faca revolutie, ca la Paris. In timp ce-l asteptam pe Kafka in cafeneaua Louvre de la Praga imi spuneam ca Parisul nu mai are o cafenea atat de mare, cu sala de biliard alaturi, cu salon pentru muzica… si in plus a fost o vreme cand unele din spatiile acestei cafenele Louvre functionau ca 'saloane de sah', iar altele erau niste 'camere private' cu mese de scris si telefon alaturi, iar jurnalistii sau scriitorii si le rezervau petrecind aici ore si ore. Acum insa, cafeneau Louvre de la Praga este putin desfigurata de turisti, probabil din acest motiv Kafka nu a venit in ziua cind l-am asteptat eu…

Si mai desfigurata de turism este insa cafeneaua A Brasileira de la Lisabona, din cartierul Chiado. Cum Fernando Pessoa scria pe vremuri in aceasta cafenea, pe vremea cand nimeni nu-l lua in seama si nu devenise inca unul dintre cei mai mari scriitori portughezi, acum orasul i-a pus o statuie chiar in fata cafenelei. Ceva din autenticitatea locului a disparut definitiv, desi in interior decorul istoric al stabilimentului pare intact. Grupurile de turisti care se fotografiaza insa cu statuia lui Frenando Pessoa transforma pelerinajul cultural la aceasta 'cafenea-muzeu' in caricatura.

Pentru amatorii de cafenele istorice, incarcate de memorie si rasunand inca de pasii si de glasurile scriitorilor care le-au conferit identitate, un loc care nu trebuie ratat este Café im Literaturhaus din Berlin. Pe langa o cafea sau diverse specialitati de mancare germane, strainul care se asaza in acest restaurant-cafenea poate intinde mana spre rafturile pline cu carti si isi poate oferi si un moment de lectura. Frumos concept de intimitate intre placerea de a gusta lucruri bune si placerea de a citi.
Pe traseul european al cafenelelor celebre se mai cer incluse Bewley’s din Dublin, unde bantuie fantomele lui James Joyce si a lui Samuel Beckett (desi ambii s-au exilat ulterior in cafenelele Parisului). La Barcelona centrul nostalgic al memoriei culturale este Café de l’Opéra, iar la Venetia cafeneau Florian situata chiar in Piata San Marco.

Parisul ramane insa orasul cu cele mai multe fantome artiste pe cap de cafenea, iar cine are pasiunea lor trebuie sa-si inceapa descoperirea acestei constelatii cu Le Café Procope. La Paris, inainte de a merge sa-i saluti pe Apollinaire, Sartre, Hemingway, Giacometti si Picasso la Café Flore trebuie sa treci sa le prezinti omagiile lui Voltaire, Diderot si Rousseau la Procope.