Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fanus Neagu ar fi implinit pe 5 aprilie 80 de ani. Dar nea Fane a obosit sa mai implineasca pe pamant. A ales cealalta parte a lumii, lasandu-ne noua tristetea de a nu ne mai petrece cu intamplarile pe care el le bucura cu risipa de spirit. si ne-a mai lasat o teribila incarcatura de amintire pe care o rezolvam dupa cum suntem, dupa cum putem.
Saptamana trecuta, pe 5 aprile, Muzeul Literaturii Romane s-a legitimat prin amintirea lui Fanus Neagu. Lucian Chisu, director al muzeului, a organizat acolo o rotonda Fanus Neagu. Au fos expuse manuscrise, carti, fotografii si inca alte marturii ale unor intamplari personalizate de Fanus Neagu. Intr-o vreme buna pentru mine mi-a fost dat sa-l intalnesc pe Fanus Neagu si sa ma bucur de acceptarea sa prieteneasca. Intre noi s-a intamplat o corespondenta pe care Lucian Chisu a gasit de cuviinta sa o expuna intr-un spatiu generos al rotondei organizate la Muzeul Literaturii Romane. Privilegiul unei asemenea afisari m-a costat insa scump. Fiindca Lucian Chisu m-a invitat sa vorbesc in cadrul manifestarii, sa vorbesc putin despre Fanus Neagu si sa explic intrucatva contextul care a generat respectiva corespondenta. Atunci am descoperit ca mai traiesc, ca mai simt, ca mi se mai intampla stari sufletesti care subordoneaza sever stapanirea de sine.
Din cauza emotiilor am fost tentat sa refuz invitatia lui Lucian Chisu. Dar, fiind vorba despre Fanus Neagu, nu era loc de lasitate. Am spus atunci, acolo, in acel context, ca nici macar inconstienta nu ma poate ajuta sa vorbesc despre Fanus Neagu. Cine sunt eu ca sa vorbesc despre Fanus Neagu. Pot insa, pe cat imi slujeste memoria si pe cat ma duce capul, sa mi-l amintesc pe Fanus Neagu. si, amintindu-mi-l, pot spune ca Fanus era un om rau. Era neiertator atunci cand in cale ii stateau prostia sau neghiobia omeneasca. Altfel, Fanus Neagu era un om esential bun. Cei care au avut sansa sa il cunosca, sa afle cata generozitate inmagazina injuratura sa, vor fi de acord cu mine cand spun ca nea Fane era un mare bun. stiu asta fiindca si pentru mine a fost valabila zicala aia cu... noroc sa fii. Nea Fane m-a injurat mult si bine. Dovada scrisa se afla in corespondenta sumara intamplata pe vremea cand lucram alaturi de Fanus Neagu la saptamanalul 'Tara', corespondenta expusa in cadrul rotondei de la Muzeul Literaturii Romane.
Despre generozitate putem vorbi si atunci cand il citim si il recitim pe Fanus Neagu. Observam la inteligenti silitori o teribila harniceala atunci cand se imprumuta din limba romana pentru a le fi mai bine. si reusesc ei constructii decente. Dar cat de coplesitoare poate fi o eventuala comparatie. Fiindca nimeni nu-i poate sta alaturi celui care, prin creatia sa, a imprumutat limbii romane atata frumos.
Joi, 5 aprilie 2012, in postul Pastelui, Muzeul Literaturii Romane a pacatuit de dulce. Dar pacatul a fost iertat de amintirea lui Fanus Neagu. Pomenirea spirituala a lui Fanus Neagu i-a recompensat pe cei care au raspuns invitatiei lui Lucian Chisu. I-a recompensat cu o mangaietoare stare de bine. Evocarile celor care au vorbit in cadrul evenimentului au fost durabile in argument. Dar si in timp. Fapt care mi-a starnit din nou amintirile. stiu cu cata graba ar fi frecventat Fanus Neagu asemenea momente. si, la un moment dat, nu mai auzeam ce se spunea aievea. Il auzeam din nou pe Fanus Neagu: 'Tagane, te-ai ratacit pe unde nu ti-e locul si nu esti in largul tau. Du-te unde-ti place ca vine si nea Fane cu tine'. Il auzeam, dar n-am plecat. Am ramas locului. Cu el in gand.
