Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In cadrul confruntarii electorale intre principalele doua grupari politice in problemele fiscalitatii o importanta disproportionata este acordata, in felul sau specific, de fiecare din aceste forte cotei unice de impozitare a veniturilor.
Pentru curentul castigator din Uniunea PSD+PD, cota unica a devenit un fel de inamic public, prin atribuirea unor defecte imaginare. Dimpotriva, Alianta PNL - PD crediteaza cota unica cu virtuti inchipuite, pe care aceasta nu le poate avea.
|
|
|
Invocarea echitatii sociale cu trimiterea directa la sistemul de salarizare este total alaturi de drum, cel putin in cazul Romaniei. Pentru ca nu sistemul de salarizare este responsabil de incriminabilele discrepante sociale post-decembriste, ci furturile si devalizarile din banii publici, care nu inseamna altceva decat cea mai notorie imbogatire a unora pe seama saracirii celor multi. Din pacate, in acest domeniu impozitul progresiv este si mai inutil decat in sistemul de salarizare, caci, oricum, hotii tot nu platesc impozite, nici liniare, nici progresive. Ce poate fi mai semnificativ decat faptul ca actualele discrepante sociale, cu totul si cu totul umilitoare, au aparut si s-au adancit in conditiile unui sistem de impozitare progresiva, si nu liniara, pe venituri?!
Cota unica de impozitare a veniturilor nu este insa un panaceu pentru problemele fiscalitatii din Romania si nici macar pentru cele deosebit de grave, ale fiscalitatii locului de munca. Introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor nu va extrage nici un sfant in plus pentru buget nici din veniturile actualmente nedeclarate in servicii individuale (de pilda ale instalatorului, zugravului sau meditatorului) nici in veniturile acum necontabilizate in relatiile de munca.
In ce priveste veniturile nedeclarate in servicii individuale, problema este ca, atat timp cat beneficiarul serviciilor respective nu va fi cointeresat, prin deductibilitati semnificative, sa le declare ca cheltuieli, cei ce efectueaza serviciile nu vor avea cum sa fie obligati sa le declare ca venituri pentru a fi impozitate. Singura modalitate de a scoate la suprafata aceste venituri spre impozitare este de a introduce deductibilitati fiscale pentru cei ce fac cheltuielile. In ce priveste fiscalitatea locului de munca, problema a fost si a ramas nu impozitul pe salariu, ci cotele abominabile, deci neplatite, ale contributiilor sociale. Reducerea impozitarii propriu-zise pe castigurile din munca reprezinta, fara indoiala, o degrevare binevenita, dar sa nu ne aseptam ca aceasta sa scoata venituri pentru fiscalizare din zona muncii la negru si nici sa produca o deplasare a salariilor in scripte spre zone cu salarii superioare. Pentru ca, pur si simplu, in cazul unor astfel de scoateri la suprafata sau deplasari, anagajatorii ar trebui sa plateasca de fapt mai mult in contul contributiilor sociale. Si, avand in vedere ca aceste obligatii reprezinta, in functie de salariu, intre 60% si 95% din totalul fiscalitatii locului de munca, platile in plus ar surclasa castigurile relative realizate prin reducerea implicata de o cota unica a impozitului pe venit.
