x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Fără şpagă

Fără şpagă

de Marian Nazat    |    26 Oct 2007   •   00:00
Fără şpagă

O resurecţie morală se va porni precum molima, şi instituţiile statului se vor bloca brusc, gripate de lipsa lubrifiantului universal şi veşnic. Copiii nu vor mai spune la culcare, ca pănă acum, "şpăgarul nostru", in semn de mulţumire pentru traiul imbelşugat pogorăt in cămin, ci vor citi din Codul Penal articolele referitoare la luarea şi darea de mită. Producţii cinematografice vor zugrăvi, in culori vii, lupta impotriva flagelului ameninţător, iar comisarul Moldovan va apărea intr-un nou episod din "Cu măinile curate", fără a mai rosti insă celebra replică "M-au ciuruit! Un fleac...".


Da, chiar aşa sună sloganul anticorupţie găsit de versificatorii publicitari de la noi. Pe micile ecrane vor fi difuzate in curănd filmuleţe cu eroi imbogăţiţi prin şpagă, şi-ntreaga suflare romănească va cădea pradă buimăcelii. Se va căina subit, cu ochii zgăiţi la televizor, şi tone de autocritică se vor intinde peste caracterele corupte, ascunzăndu-le sub covorul euroeticii. Căţiva vor demisiona, roşi de remuşcări, iar alţii se vor sinucide de ruşine, nu inainte de a răndui, lăngă bileţelul de adio, darurile necuvenite. Mulţi se vor autoflagela in pieţele publice, lovindu-se sălbatic cu biciuşti sau crenguţe de salcăm. Bisericile vor fi luate cu asalt de şpăgarii hapsăni, iar popii vor răzbi anevoie alaiul de mărturisitori. Din confesor, spovedaniile penale vor poposi in rapoartele şi notele purtătorilor de sutană şi vor fi deconspirate in amvonul CNSAS, intru indreptarea păcătoşilor. Nici Parchetele nu vor fi ocolite, şi cozi nesfărşite de denunţători, care cu paraii corp delict, care cu palinca compromiţătoare, vor aştepta, pătrunşi de fiorul patriotismului globalizării, să-i dea in găt pe remeşii incaltaboşaţi. Şi totul se va săvărşi in direct, căci carele de reportaj vor transmite neintrerupt de la locul faptei cohortele de iezuiţi. O resurecţie morală se va porni precum molima, şi instituţiile statului se vor bloca brusc, gripate de lipsa lubrifiantului universal şi veşnic. Copiii nu vor mai spune la culcare, ca pănă acum, "şpăgarul nostru", in semn de mulţumire pentru traiul imbelşugat pogorăt in cămin, ci vor citi din Codul Penal articolele referitoare la luarea şi darea de mită. Producţii cinematografice vor zugrăvi, in culori vii, lupta impotriva flagelului ameninţător, iar comisarul Moldovan va apărea intr-un nou episod din "Cu măinile curate", fără a mai rosti insă celebra replică "M-au ciuruit! Un fleac...". Ea va fi inlocuită cu o alta - "M-au şpăguit! O nasolie..." - , mai cool, pe inţelesul reconvertiţilor de rit euroatlantic. "Căntarea Romăniei" se va numi "Căntarea Anticorupţiei", şi masele largi populare vor avea acces nelimitat la afirmarea artistică şi manelistică.


Lăsănd la o parte tonul băşcălios (ce vreţi, sunt romăn şi nimic din ce-i romănesc nu-mi este străin?!), această campanie anticorupţie e doar o simplă acţiune de etapă in procesul nostru de integrare. O temă impusă de afară, costisitoare şi inutilă. Cam ipocrită şi neserioasă. Pildele despre şpagasinii neaoşi nu vor crea acea tulburare in stare să-l convingă pe funcţionarul băştinaş să-şi şteargă din fişa postului dreptul de a căpăta peşcheşuri grase şi bucuria de a-şi tranzacţiona cu talent influenţa. Păi, el de ce se mai află acolo, de ce le-a cărat atătea plocoane celor de sus? Şi, la urma urmei, cum să-şi recupereze cheltuielile cu proţăpirea in inalta dregătorie? A visat prea mult clipa cănd va ajunge să-l umilească pe bietul jălbar de dincolo de geamul ghişeului ori din fotoliul autorităţii ministeriale. In definitiv, cauzele corupţiei ţin de anatomia birocratică a statului şi de imperfecţiunea structurală a individului. Stăpănul autoritar - abuziv şi vasalul slab - neputincios sunt capetele fatidicului segment. Vasăzică, statul este purtătorul inevitabilei boli de care, culmea cinismului!, tot el ne somează ultimativ să ne vindecăm! Tocmai statul, indeobşte ocupant - turcit, fanarizat, rusificat, oricum pervertit - , l-a imbiat pe plătitorul de taxe şi impozite să-l corupă, să-i cumpere bunăvoinţa. Numai astfel romănul s-a simţit ocrotit şi apărat de statul mai mereu discreţionar şi curvit. Ca să nu-l uşureze de bucatele din casă şi de grănele din hambar, ţăranul s-a tocmit, după puterile sale pipernicite, cu perceptorul. Ca să nu-i ia feciorul la armată l-a "omenit" pe jandarm şi la fel s-a intămplat şi cu recenzorii, ca să nu-i treacă in catastif toate orătăniile din bătătură. Pe popă l-a imbunat cu de-ale gurii, ca să-l boteze, să-l cunune şi să-l inmormănteze. Mutat la oraş, insul plecat de la ţară a ţintit o slujbă la birou şi-o leafă bunicică, un apartament la bloc, o butelie, un aragaz, un frigider... şi a plătit in stănga şi-n dreapta, cu nădejdea că va veni şi vremea lui, că va fi şi el inclus in cercul privilegiat al barosanilor intre care se distribuie ciubucul. Corupţie măruntă pentru trebuinţe mărunte. Corupţia ca garanţie a nediscriminării negative ori a discriminării pozitive. Corupţia ca strădanie a omului de a trăi rezonabil, de unde şi indemnul electoral "Să trăiţi bine!". Iar unii nu reuşesc decăt prin şpagă, fiindcă nevoile depăşesc intotdeauna resursele, şi-atunci competiţia onestă e anihilată de mită. De aceea cred că actuala campanie anticorupţie va fi stearpă, cătă vreme statul nu-şi va stinge focarele de birocraţie şi nu se va autoigieniza. Altfel, spoturile publicitare vor produce contrariul efectului dorit, adică incurajarea corupţiei, ca sursă a bunăstării facile, rapide şi invidiate.

×
Subiecte în articol: editorial