Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu Guvernul Boc 5, Traian Băsescu se întoarce la reţeta care l-a consacrat: se pregăteşte să-şi reia discursul de opozant furios, păstrând în acelaşi timp frâiele puterii executive. Aceasta este logica din spatele recentei remanieri, elaborat pusă în scenă pentru a sugera o ruptură între preşedinte şi premier.
Am asistat la un întreg balet politic menit să ne convingă că liderul de la Cotroceni ar fi vrut, de fapt, să se debaraseze de Boc cel obedient. Toţi oamenii preşedintelui, de la intelectualii de curte până la garda pretoriană a femeilor PDL-iste, s-au pronunţat public pentru schimbarea Guvernului. În frunte cu însăşi pluri-ministra Elena Udrea, mesagerul favorit al lui Zeus. A fost suficient pentru ca naivii să creadă că păstrarea premierului s-a datorat unei "revolte" antiprezidenţiale în PDL.
Naivitatea nu e însă suficientă pentru a muşca o momeală atât de grosolană. E nevoie şi de o memorie foarte scurtă. Fiindcă, la începutul verii, situaţia se prezenta exact pe dos: preşedintele îi convoca la Snagov pe parlamentarii portocalii, ameninţându-i că-i trimite în opoziţie dacă votează moţiunea de cenzură şi-l lasă fără premierul de carton. E greu de crezut că, în ultimele trei luni, Boc a câştigat popularitate în partid. Că ar fi devenit liderul unei facţiuni disidente este un scenariul de-a dreptul hilar.
Să presupunem că există, într-adevăr, în PDL o grupare care ar dori ieşirea de sub tutela cotrocenistă. Pe cine şi l-ar alege drept portdrapel? Pe cel mai devotat slujitor al preşedintelui? Să fim serioşi. Emil Boc a rămas în fruntea Guvernului numai pentru că îi este în continuare indispensabil lui Traian Băsescu.
Zeus nu renunţă la guvernarea prin interpuşi. Dimpotrivă, o duce la nivelul următor. "Greii" partidului nu au demisionat fiindcă şi-ar fi atras mânia prezidenţială (deşi şi asta este o teorie pe care Cotroceniul are interes să o cultive). Nu au fost nici pe departe traşi pe linie moartă. Adriean Videanu mărturisea, de altfel, sâmbătă că preferă să coordoneze de la partid marile strategii economice, în loc să fie tracasat la minister cu detaliile punerii lor în aplicare. Este, desigur, mult mai confortabil să faci jocurile din culise, lăsând nişte figuranţi să încaseze huiduielile. Aşa se explică numirea unor iluştri necunoscuţi în fruntea majorităţii ministerelor rămase vacante. O opţiune stranie, dacă scopul remanierii ar fi fost într-adevăr recâştigarea încrederii populaţiei.
De ce să-l pui pe Ioan Botiş la Ministerul Muncii, când Marian Sârbu se încălzeşte pe tuşă încă din iarnă, liber de contractul cu PSD? Răspunsul e simplu: "greii" intră în conservare, aruncând acum în prima linie doar carne de tun. Sigur, cu câteva excepţii. Cea mai notabilă este, fireşte, Elena Udrea, marea păzitoare a puşculiţelor Dezvoltării. Şi singurul ministru cu adevărat influent într-un guvern de sacrificiu.
