x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fasia aceea subtire

0
Autor: Marius Tucă 31 Aug 2005 - 00:00

E cand granita si cand rana, cand apa si cand cicatrice, fasia mea de suflet dintre mare si folk.



M-am intors de la mare si inca se mai rasuceste in mine ca o voce tulburatoare amintirea folkului de tabara. Visul acesta ne-a imbracat pe toti in transa si nu ne mai lasa de acolo sa iesim. M-am lasat abandonat acestei lumini, acestui halo care ne-a cuprins pe toti, intre mare si folk, pe fasia aceasta subtire si sensibila a sufletului.
Parea ca devenise a nimanui, ca nu ne mai apartine, ca dintr-o data sa descoperim ca e a noastra, ca e vie, mai vie ca niciodata. Fasia aceasta subtire s-a rupt de-atatea ori in noi, a murit si s-a nascut tot asa pana cand am uitat de ea. Acum ne-a infasurat ca un ombilic, trecandu-ne dinspre realitate inspre vis si inapoi, drogandu-ne cu muzica, lumina si mare. Inca mai ratacim pe ea, alee moale si matasoasa, colt cu caldaramul tare si zgomotos al unei strazi oarecare. E cand granita si cand rana, cand apa si cand cicatrice, fasia mea de suflet dintre mare si folk. Cateva zile, ca niste naufragiati intru frumos, am transformat-o intr-o insula de vis si poezie, pierduti de lume si totusi in mijlocul ei, inconjurati de-o fericire pe care o banuiam cu totii, dar n-o simteam nici unul. Pentru ca apoi s-o simtim ca pe un cutit implantat in piept, o fericire trecuta si prezenta pana la fior, trecand prin noi de ieri pana azi pe fasia aceea subtire dintre folk si mare, de la nord la sud, de la real la ireal, de la vest la est, de la minte pana la trup, de la a fost pana la a fi, intocmai ca vocea aceea tulburatoare a tuturor si a nimanui, cantand peste noi si imbracandu-ne in ea insasi si rasunand incet, ca un ecou stingandu-se intr-un alt ecou. Si tot asa, pana cand jumatate din tine in vis, jumatate in viata se cauta, se aduna si se amesteca pana cand redevin fasia aceea subtire dintre folk si mare, dintre durere si alinare, dintre pedeapsa si dezmierdare, fasia aceea subtire dintre mine si tine, dintre eu si tu, dintre mine si eu, dintre noi si noi, fasia aceea subtire...
Citeşte mai multe despre:   editorial,   subtire,   fasia

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de