Federatia romana de sotron

Recunosc: atunci cand le spuneam oamenilor, in campania electorala, ca o alianta de conjunctura nu poate guverna coerent, nu ma asteptam sa am dreptate atat de repede si intr-o atat de mare masura. Credeam ce spuneam, dar mai credeam si ca partidele acelei aliante au reusit sa invete ceva din lectiile trecutului si ca sunt capabile, cel putin intr-o prima perioada, sa salveze macar aparentele. Ma inselam.

Incepand din decembrie, am asistat la cea mai mare degringolada politica din ultimii 15 ani. In principiu, puterea uneste, iar in Opozitie te poti confrunta cu riscul unor dezmembrari. Istoria Aliantei D.A. este inversa. Pareau sa se inteleaga perfect pana cand au ajuns la putere.

Liberalii si democratii au interese diferite si merg clar in directii diferite, in ciuda eforturilor catorva lideri care vorbesc in pustiu despre o eventuala unire. Cele doua partide principale ale aliantei de guvernamant nu numai ca refuza, aproape explicit, perspectiva unificarii, dar par sa evite elegant si orice demers spre coerenta, spre gasirea unor zone de convergenta absolut necesare guvernarii. Nevoia de unitate pare sa fi murit chiar in momentul cand ultimul vot a cazut in urna.

Mai mult decat atat: cele doua partide au parte acum si de dispute si fractionari interne. Nu trece o zi fara sa apara noi personaje cu veleitati de lideri, care vor functii, propun ceva, se opun la altceva si sunt apostrofate public, inclusiv de seful statului. PNL si PD se joaca de-a PNTCD, iar acest joc se dovedeste a fi la fel de periculos ca cel cu chibriturile.

Langa cele doua partide principale, partenerii de drum se comporta ca niste autostopisti. UDMR are o cu totul alta agenda si urmareste alte scopuri decat Alianta. Iar PUR-ul e tratat mereu ca un corp strain pe capul caruia pot fi aruncate, la nevoie, toate esecurile unor politici incoerente. "Fara PUR am fi putut arata cine suntem cu adevarat!", se pregatesc acum sa ne spuna liderii oranjadei. Desi fara PUR ei nu puteau face nici macar Guvernul.

In aceste conditii, asistam la o guvernare de o incoerenta infernala si ucigasa. Cand spun asta ma gandesc la victime: echilibrele macroeconomice si sociale, cresterea economica, inflatia, nivelul de trai si, desigur, integrarea europeana. Guvernul Tariceanu e nevoit sa administreze jucand un fel aparte de sotron politic. El nu poate sa se sprijine decat pe o mica parte din institutiile pe care le are, teoretic, in subordine. Ca sa poata ajunge la un anumit rezultat trebuie sa sara din loc in loc, ocolind zonele subrede, pierzand timp, riscand uneori sa cada. Multe din patratelele care il inconjoara sunt minate, altele sunt inerte, altele nu sunt, practic, ale sale.

Am spus-o de foarte multe ori: o guvernare adevarata inseamna, in primul rand, o echipa. Adica, oameni pe care sa te poti baza si profesional, si politic. Oameni care au acelasi drum ca si tine. Abia dupa ce ti-ai asigurat o asemenea echipa incepi sa rezolvi problemele. Daca nu ai echipa, tot ce poti sa faci e sa creezi probleme noi.

Romania nu avea nevoie acum de o asemenea incoerenta in actul de guvernare. Asa cum nu are nevoie de incoerenta nici in Opozitie. Spun acest lucru gandindu-ma la pofta nedisimulata cu care multi analisti propun si PSD-ului modelul fragmentarilor, scindarilor ("small is beautiful!") si spalatului de rufe in public. Pentru acesti analisti asta se cheama reforma, transparenta, lamurire ideologica. Nu avem incotro, ii vom dezamagi pe acesti comentatori ai vietii publice. Ramas singurul partid social-democrat din Romania, PSD nu isi poate permite sa joace sotronul.

P.S. Am reusit sa aflu ce se ascundea indaratul lozincii D.A. din campanie, "E timpul dreptatii, e vremea adevarului!". Deunazi, noua putere l-a demis si pe directorul Institutului Meteorologic. Era nevoie acolo de un om al Aliantei, care sa ne spuna el cum e vremea, cum e timpul. In plus, vechiul director a intrat in dizgratie, probabil, in momentul in care a nins in mod iresponsabil de ziua Congresului PNL, iar noii prefecti au fost nevoiti sa arate ce stiu.