Ferma animalelor politice

A fi animal politic e o calitate - ilustreaza faptul ca te descurci, treci ecranul, te place lumea, esti spontan, carismatic. Dar a fi unul dintre patrupezii care populeaza ferma animalelor politice, in sensul descris de Orwell, e ceva demn de dispret.

"Toate animalele sunt egale, numai ca unele animale sunt mai egale decat altele" e amara concluzie din ferma animalelor, imaginata de George Orwell. Daca si-ar fi imaginat macar o secunda celebrul scriitor cum romanul sau de satira, care ataca frontal totalitarismul, va fi atat de viu si potrivit nu doar in privinta ridiculizarii valorilor comunismului, ci si a celor capitaliste, de pe la noi ne-ar fi facut macar o vizita de documentare, pentru a se inspira direct de la izvorul cu grobianism si tradare politica.

Avem cateva exemple care intaresc ideea de la care am pornit: ne aflam intr-o jungla politica, pornita, in prima faza, de la o… cocina - ar zice unii. N-as merge atat de departe, dar, ca si in Ferma animalelor, pe zi ce trece, tot ce parea regula, institutie, lucru de la sine inteles dispare in ceata prin preluarea conducerii de acele animale (politice) care se cred mai egale decat celelalte. La Orwell erau porcii, la noi - toti oamenii politici care au compromis meseria de politician.

Se fac vinovati de sindromul porcului devenit sef peste ferma cu ordinea ei - a se intelege aici intreaga Romanie - toti cei care s-au aflat dupa Revolutie in CFSN. Acolo a inceput putregaiul. In primul rand, nu le era foarte clar ce se intampla si cat de mult vrem sa ne indepartam de comunism si sa imbratisam capitalismul.

Discursurile si bunele intentii au dovedit ca nu tin nici de foame, si nici de PIB, iar imprumuturile externe luate pentru consum nu se achita printr-un simplu telefon. Plus ca atunci nu se declansase operatiunea: va dam copii si fabrici pentru bunavointa politica! Dar se pregatea…

A urmat sloganul: "Nu ne vindem tara!". Cat rau ne-a facut, cati bani s-au pierdut si contracte serioase! Un asemenea mesaj demonstreaza nu doar naivitate, cat lipsa de inteligenta politica.

Bineinteles ca nu trebuia sa ne vindem tara, dar era musai sa ne scoatem la vanzare fabricile si uzinele neproductive, neutilate, ramase in urma cu dotarile si cu pietele de desfacere. Trebuia sa ne adaptam la noul statut politic si social care insemna, in primul rand, deschidere si minti ascutite la guvernare, care sa negocieze dur in favoarea tarii.

Intr-adevar, nu ne-am vandut tara strainilor, dar am calcat-o noi in picioare. Noi e oarecum impropriu spus: e vorba de noi, romanii, in general, in special de speciile enuntate mai sus: oamenii politici din care foarte putini au venit in aceasta breasla cu sinceritate, decenta si bun-simt.

Un alt moment negru pentru istoria noastra economica a fost perioada anilor ’90, in care picau bancile ca popicele. Nu era suficient ca inflatia ajunsese la suta la suta, se mai gasisera si cativa presedinti de banci infractori care sa-si umple conturile, dand tot felul de credite fara acoperire, care au dus la prabusirea bancilor.

De aici si confuzia cand s-a prabusit FNI. Oamenii nu stiau prea bine daca FNI este un fond de investitii - si daca e asa, cu ce se mananca - si o institutie bancara ce cotizeaza la fondul de garantare a creditelor, din care si-ar putea recupera, in caz de faliment, macar o parte din economic. Dar acesti infractori din banci nu ar fi avut sorti de izbanda, daca nu ar fi avut si sustinere politica. La fel ca si in cazul aliantei contranaturii CEC - FNI.

Ajungem in zilele noastre cand aceleasi principii orwelliene ne calauzesc. Exista principii de drept si separarea institutiilor, dar numai pentru cei mici. Cei mari au propriile norme de conduita. Presedintele il discrediteaza pe noul ministru al Economiei, aruncandu-i in fata ca nu il place, Becali se crede mai intelectual si mai pretios decat Nistorescu, procurorii strecoara prin presa informatii despre anchete in curs sa testeze piata, liberalii pro-Basescu fug din PNL catre alte zari mai democrate.

A fi animal politic e o calitate - ilustreaza faptul ca te descurci, treci ecranul, te place lumea, esti spontan, carismatic. Dar a fi unul dintre patrupezii care populeaza ferma animalelor politice, in sensul descris de Orwell, e ceva demn de dispret. Aici e diferenta de nuanta. Pe care cei mai multi nu o inteleg sau se fac ca nu o prea pricep… Sunt ocupati cu guitatul la microfon…