Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ne macină atâta spontaneitate. Prea se întâmplă toate pe neaşteptate. Un pic de rigoare europeană ne-ar trebui. În aceşti 20 de ani, diverşi politicieni au făcut ocolul scenei politice în 4-5-6 partide, fără a urma un plan de acţiune. E de înţeles aruncarea în aer a planificării de tip socialist care oferea prea puţin spaţiu de manifestare liberei iniţiative. Dar acum s-a trecut în partea cealaltă a organizării statale. Spontaneitatea face ravagii. De aceea, poate se vorbeşte tot mai mult despre organizarea unui festival naţional al lipsei de caractere, sub patronajul înalt al preşedintelui şi cu participarea tuturor oficialilor de stat şi de partid. Acest festival va da predictibilitate acţiunilor din arena politică şi, în genere, relaţiilor dintre oameni.
Din câte se poate bănui, festivalul va fi organizat şi pe orizontală, şi pe verticală. În fiecare sat, în fiecare comună, în fiecare orăşel, în fiecare municipiu, în fiecare judeţ, se vor întâlni, într-o competiţie a lipsei de caracter, membrii fiecărui partid şi, apoi, câştigătorii partidelor între ei. În perioadele imediat următoare, conform unei programări centrale, vor avea loc permutări între partide. Ideologiile şi doctrinele vor fi arse cu fierul roşu, spre a nu mai rămâne din ele nici măcar o urmă.
Se vor da probe riguroase la diverse capitole ale lipsei de caracter: laşitatea, minciuna, viteza în întoarcerea armelor, cinismul, amnezia, abjecţia, neruşinarea. Nici una din aceste probe nu va fi în primii ani obligatorie, deoarece oamenii încă nu sunt obişnuiţi cu performanţa în materie de lipsă de caracter. Unii dintre ei mai au amintiri ale seriozităţii şi linearităţii de comportament. Sunt şi persoane cu dificultăţi în schimbarea opiniilor. Nu se poate trece chiar aşa, lesne, peste diversitatea felurilor de a fi ale oamenilor. În scopul grăbirii acestui proces de integrare în noroi vor avea loc - tocmai de aceea - lecţii deschise ale marilor canalii ale vremii noastre. Organizarea unor şcoli de vară şi de iarnă pentru tinerimea destinată carierei politice în viitor, cu tot materialul didactic aferent, cu fotografii şi filme, cu cărţi speciale, va concretiza şi va completa această nobilă organizare a faunei politice.
N-ar trebui înţeles cumva că pledoaria pentru metodă şi pentru o arhitectură a răspândirii lipsei de caracter ar însemna Doamne fereşte dispreţ faţă de spontaneitate. Toate resursele acestui nobil aliaj de prospeţime şi capacitate de reacţie trebuie ocrotite şi cultivate în continuare în noua geometrie a festivalului cu acelaşi nume. Se pot dezvolta industrii moderne pe această bază. Piaţa Mondială poate fi cucerită prin acest export susţinut de noncaractere înfloritoare. După exemplul Ministerului de Turism, trebuie investiţi fireşte inutil nişte bani în promovarea acestui brand românesc în lume. Dar cea mai importantă componentă a acestei iniţiative rămâne organizarea internă.
Vor fi scoase la lumină şi generalizate marile exemple ale acestor 20 de ani, în care fiecare partid care a ajuns la putere n-a ezitat, ba uneori a şi insistat, cu presiuni de tot felul, să-şi lărgească rândurile cu aleşi de la celelalte partide. Cazurile individuale de preluare a unor neveste de către unii mai tineri de la unii mai bătrâni, dar şi de la unii mai tineri la unii mai bătrâni nu trebuie supradimensionate. Importanţa lor nu e mică, dar ea nu a ajuns la foarte performanta atragere de membri ai partidelor din opoziţie către partidele aflate la putere.
Au existat adevărate performanţe în materie de întoarcere a armelor, de la PD şi PUNR la PDSR, de la PSD la PNL şi PDL, de la PNL la PDL, într-un circuit strălucitor de oportunism şi şmecherie. Dar necesitatea istorică n-a lăsat pe regizorii acestei ilegitimităţi să şomeze, dimpotrivă i-a solicitat să gândească şi să găsească soluţii noi. Cine s-ar fi gândit că împotriva legii Parlamentului preşedintele însuşi va profita de o za slăbită a lanţului constituţional şi va încuraja, cu bărbăţie şi competenţă, afluxul de social democraţi şi liberali către un aşa zis partid al independenţilor, ajuns la o cifră impresionantă, parcă tinzând să devină partid majoritar? Nu e puţin lucru ca, fără existenţa Festivalului Republican al Lipsei de Caracter, chiar fără fazele lui locale, mai mult de 30 de parlamentari, de diverse orientări, să-şi devină unii altora compatibili şi să slujească fără crâcnire guvernul aceluiaşi preşedinte? Vorba unui antrenor de fotbal către un crainic sportiv care transmitea un meci de la Craiova: "Vorbeşte mai rar, omule, că nu putem juca în ritmul în care vorbeşti!". Rostul unui Festival, al Întoarcerii Armelor, este şi cel de-a tempera lucrurile ca să nu se ajungă la o formaţie a independenţilor în care să se mute întregul Parlament.
