x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Film cu proşti sau... pentru proşti?

Film cu proşti sau... pentru proşti?

de Valentin Nicolau    |    19 Iul 2011   •   21:00

Un tren cu armament e jefuit ziua-n amiaza mare, in timp ce mecanicul de locomotiva vinde motorina iar politistii se uita la televizorul din dotare. S-au prins de furt abia a doua zi, altfel au exersat la fiecare oprire camera de luat vederi, de parca menirea lor era sa faca un documentar pentru retardati despre rugina, canicula si scurgere a timpului, filmand vagoanele inerte si sigiliile virgine. Misterul ramane: ce au vazut politistii la televizorul din dotare din vagonul special amenajat pentru confortul vigilentei lor. Ce i-a captivat intr-atat?... Nu putea fi decat fascinanta Romanie care traieste din penibil in penibil, din jenant in mai jenant: bacalaureat la jumatate, titularizari pentru repetenti, NUP-uri pentru politicieni verosi, behaielile oierului latifundiar, zicerile parlamentarului cu compas, echer si tomberon, lupta pentru copil dintre caraghiosul pervers si inocenta iubirii pana la ulti­mul ban. Sau poate deznodamantul divortului unui macho cu o nimfo, ori discursul intelectualilor cu suta lipita pe frunte interpretand prompt indignarea ca presedintele nu i-a dat si-un cap in gura Regelui... Romania umple televizorul, incat n-o mai auzi si n-o mai vezi decat pe ea, in toata mizeria si durerea degradarii sale.

In atare conditii, cine mai baga de seama ca autoritatile au dat unda verde concesionarii celui mai mare zacamant de aur din Europa, aflat la periferia ei, acolo unde guvernantii se comporta ca pe maidan, facand legea comisionului din orice? Si asta

intr-un moment in care marii bancheri ai lumii discuta din ce in ce mai aplicat despre nevoia de a bate moneda din metal pretios, ca singura solutie la cacealmaua masei mo­netare tiparite fara acoperire, iar aurul ajunge pe burse la cea mai mare valoare din istorie!

Ce tara e aia care merge incet, dar sigur, spre granitele ei, timp in care guvernantii se uita tot la televizorul din dotare numarand spagile, ca apoi, tot ei, sa-si filmeze istoria statului pe loc, vreme in care mecanicul de la Cotroceni mai praduieste putinul combustibil care ne putea intoarce acasa? Tara care mai are un pic si iese din ea insasi, imprastiindu-se irevocabil in toate zarile. O tara in care mamaliga, oricat ar fierbe, nu da in foc, tara cinematografica pentru telespectatori multi, dar... cuminti.

×
Subiecte în articol: editorial