x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Final la naţională. Aşteptăm cupele europene!

0
Autor: Dan Dumitrescu 17 Oct 2009 - 00:00
Naţionala României şi-a păstrat cu încăpăţânare cadenţa pe întreaga desfăşurare a preliminariilor CM. A avut un parcurs constant. Penibil, dar constant. Ne-om fi acoperit noi de jenă şi amar, însă nu am mai fost perpeliţi de emoţiile calificării pe muchie de cuţit. Iar constanţa are şi ea meritul de a sprijini calificative fără echivoc. Sunt echipe care şi-au adjudecat prin parcursul constant un certificat de valoare. Noi, dimpotrivă, ne-am consolidat prin constanţă poziţia pe meterezele neputinţei. Aş fi vorbit, cu şi mai multă sinceritate, despre meterezele prostiei. Dar mi-a fost teamă să nu priceapă ce vreau să spun şi cei care se fac direct vinovaţi de poziţia noastră în clasamentul grupei. Şi în gloabe nu mai are rost să dai cu biciul. Fiindcă mai degrabă le omori decât să le faci să tragă.

Victoria din meciul cu Feroe, de la Piatra-Neamţ, a fost una seacă. Golită de orice virtuţi. Am pedepsit nişte săraci ai fotbalului. Nişte trişti. Dar parcă şi mai tristă mi s-a părut reacţia tribunelor de la Piatra-Neamţ. Reacţia acelei mulţimi obligate la un festivism demn de trecute zile ale recoltei. Bucuria moldovenilor prezenţi la meciul cu Feroe, comparată cu cea manifestată de sârbi după meciul cu România, genera un sentiment de milă. Era o bucurie ieftină, o bucurie în care evadează mincinos doar amărăştenii părăsiţi de soartă.

Oamenii împroprietăriţi cu responsabilităţi în ale fotbalului, spre deosebire de trăitorii în mulţime, nu cad pradă nici sentimentelor şi nici disperării. Înţepeniţi în nesimţirea lor, greucenii sistemului mizează pe o bănuită clarviziune şi dau verdicte. Dumitru Dragomir, de pildă, a dat-o în pricepere cu una grea de tot. A zis "Corleone" că naţionala nu are indentitate fără Mutu şi fără Chivu. Şi zău că are dreptate. Cu Mutu naţionala are, într-adevăr, o anumită identitate. De artist. Noaptea vesel, ziua trist. Cu Mutu, cel cu Gheara-n gât, naţionala e veselă şi neputincioasă. Cu Chivu naţionala are altă identitate. De cuţu şchiop. Fiindcă săracul Chivu, oricât am dori noi, nu poate fi reinventat pe toate posturile dintr-o echipă. Pentru a avea întotdeauna în teren 11 fotbalişti care să-i semene lui Chivu ar fi nevoie de altceva. De acel ceva despre care Dumitru Dragomir tace. Şi tace vinovat. Fiindcă tocmai campionatul pe care îl păstoreşte autoritar, campionatul intern, ar trebui să ofere şi alte soluţii care să dea identitate naţionalei. Dar campionatul intern nu produce la nivelul pretenţiilor unei naţionale competitive. Acest adevăr nu trebuie ocolit nici de preşedintele ligii şi nici de patronii care preferă să vorbească despre lipsa de inspiraţie a selecţionerului, deşi, la rându-le, sunt pândiţi de verdictele cupelor europene. Cupe europene care anunţă şi ele noi repetenţii ale fotbalului românesc. Şi, atunci, ce vor mai spune patronii care acum dau pe dinafară de atâta pricepere?

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de