Finanţa, piaţa şi democraţia (III)

Teza capitalismului popular nu poate oculta cresterea inegalitatii veniturilor. Cand placinta sociala (PIB-ul) creste, ai zice ca nu sunt probleme. Dar cand placinta este aceeasi sau chiar scade, o impartire tot mai inegala devine periculoasa. Pana si in Germania, care este o masina econo­mica superformanta, veniturile reale ale salariatilor au scazut cu circa 6% in deceniul trecut. Desi aici se poate spune ca soliditatea 'eco­no­mi­ei sociale de piata' (cooperarea intre partenerii sociali) a ajutat in surmontarea unor dificultati ale reunifi­ca­rii si generate de globalizare. Oricum, 'sanse egale', care este o trasatura fundamentala a ci­vilizarii capitalismului, depind de distributia veniturilor in societate.

Criza financiara accentueaza erodarea clasei mijlocii. Pentru ca salvarea industriei financiare a im­po­va­rat bugetele publice considerabil. In numeroase economii avansate, datoriile publice au crescut cu peste 40% in cativa ani si tendinta continua. Intrucat corectii bugetare majore vor fi inevitabile in timp, aceasta inseamna ca cetatenii vor fi confruntati cu importante cresteri de taxe si impozite, cu reduceri de cheltuieli sociale, in anii ce vin. In al doilea rand, apare spectrul unei in­fla­tii marite. Deja tensiuni pe pietele pro­duselor de baza imping in sus in­fla­tia. Injectii de lichiditate repetate, efec­tuate de banci centrale mari, anunta diminuarea veniturilor prin taxa prin inflatie. In viitor, blocaje politice extreme ar putea conduce la subjugarea unor banci centrale si emisiuni necontrolate de moneda. Criza financiara a indus deja o do­minanta fiscala asupra conduitei multor banci centrale (inclusiv asupra FED si ECB). Si inclinatia multor cetateni dintre cei avuti de a face plasamente in entitati inregistrate in paradisuri fiscale accentueaza povara fiscala pentru clasa mijlocie. Inainte de criza financiara, Larry Summers si Robert Reich (profesori la Harvard) atrageau atentia asupra pericolelor decurgand din erodarea clasei mij­lo­cii. Si Anthony Giddens a examinat acest fenomen. Dar ei aveau in ve­de­re, in principal, efecte ale glo­ba­lizarii, ale cresterii economice din Asia la confluente cu fenomene de­mo­grafice si scleroze institutionale. In 1996, Paul Samuelson vorbea despre jocuri cu suma nula in economia globala, care slabesc pozitiile economiilor occidentale. Criza financiara/economica accelereaza asemenea efecte. Daca adaugam si conse­cin­te ale crizei ecologice, lucrurile se complica in plus. Amintesc ca fostul economist-sef la Banca Mondiala, Nicholas Stern, care condusese o analiza ampla, a spus raspicat ceea ce economistii seriosi stiu: ca pietele nu internalizeaza corect relatia om-natura si ca este necesara o politica publica.

Dominanta exercitata de industria financiara si erodarea clasei mijlocii sunt de rau augur pentru democratie, pentru functionarea sistemului de controale reciproce institutionalizate (checks and balances), pentru asigurarea cimentului social si a capitalului social (in acceptia lui Robert Putnam), de care democratia are nevoie. Cand grupuri de interese devin prea puternice, ele pot captura politica publica. Asa s-a intamplat cu valul de dereglementari, dincolo de influenta unei cosmologii a pietelor perfecte (the efficient markets hypothesis) care a neglijat riscuri sistemice si a simplificat pana la de­for­mare intelegerea realitatii. Cand societatea se polarizeaza, se creeaza premise pentru fragmentare sociala, pentru deteriorarea spatiului public (ca perimetru de dialog si ajungere la compromisuri), pentru articulari politice extremiste. Asemenea reactii sunt in nu putine tari din UE si chiar in SUA. Polarizarea politica stridenta, intoleranta, cresterea xenofobiei si so­vinismului sunt si ele rau prevestitoare.

Va urma