x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Finanţaţi comerţul!

0
Autor: Ionuț Bălan 29 Ian 2009 - 00:00

O abordare simplistă a saturat media zilele acestea: cei care au contractat un credit în euro vor plăti mai mult. Adevărul este însă că toţi cei care s-au împrumutat la bancă vor plăti mai mult, pentru că deprecierea nu afectează doar creditele în valută.



Când ea provoacă inflaţie, scumpirea bunurilor de consum – primele ca prioritate pe lista de cheltuieli – măreşte probabilitatea să nu se achite ratele de credit, indiferent dacă împrumuturile sunt în euro sau în lei. Pe cale de consecinţă, efectul deprecierii asupra unui debitor care a contractat un credit în valută este unul multiplicat: pe lângă majorarea cheltuielilor cu bunurile de strictă necesitate, cresc şi costurile cu ratele la bancă.

Şi fireşte că dacă nu le mai ajung banii oamenii nu renunţă la pâine, carne şi lapte, ci mai degrabă întârzie cu plata unor rate. Dar inflaţia n-are doar efecte directe. Ea constrânge şi banca centrală să o combată cu dobânzi mai mari, ceea ce condiţionează băncile comerciale care practică dobânzi variabile să mai bifeze un cost în dreptul celor care au luat împrumuturi în monedă naţională. Pentru cei care au preferat finanţările în euro există rating, pe care Standard and Poor’s şi Fitch tocmai l-au depreciat. Însă aici nu e vorba doar de riscul creşterii costurilor, ci şi de faptul că pe o piaţă nesofisticată, cu expuneri în credit destul de fixe şi dobânzi variabile teama străinilor se amplifică, ceea ce accelerează repatrierile de capital.

Toate acestea fără a mai pune la socoteală că atât împrumuturile în lei, cât şi cele în valută comportă un risc major din cauza supraexpunerii pe sectorul bugetar. Angajaţii statului au fost primii care s-au calificat pentru acordarea unui credit datorită faptului că au înscris în cartea de muncă întregul câştig salarial. Dar oare nu ei sunt aceia spre care înclină cel mai mult balanţa să intre în şomaj ca urmare a schemelor de personal supradimensionate?!

Una peste alta tot n-am ajuns la esenţial. În condiţiile în care s-ar confrunta cu incapacitatea de plată a debitorilor, băncile vor fi constrânse să execute garanţiile, iar preţurile imobilelor vor fi împinse mai tare jos. Acest lucru nu este neapărat rău, în măsura în care s-ar dizlocui lichiditate către celelalte ramuri ale economiei. Din păcate însă, băncile au executat un "La loc comanda!" atât de rapid încât au ajuns să blocheze până şi creditele comerciale. Exact cum e mai rău. Băncile – pentru a-şi conserva bussinesul – trebuiau să treacă de la finanţarea activelor la creditarea comerţului – sector cu o viteză rapidă de rotaţie a banilor, şi care nu este atât de sensibil la dobânzi.  

Ei, acum există suficiente motive pentru a-i contrazice pe bancherii care declarau senin în urmă cu un an că n-au motive de îngrijorare?! Dacă au uitat, guvernatorul Isărescu îi avertizase mai demult: "Nu trebuie să descoperim roata carului, exemplul altor ţări, cum ar fi cele din Asia, arată riscul mare de criză financiară asociat cu explozia creditului în valută. O caracteristică a acestor crize este că se manifestă ca o reacţie în lanţ. În momentul în care se declanşează, efectul se propagă rapid şi apoi orice intervenţie devine tardivă". Din asta se înţelege clar că nici o bancă centrală nu poate restrânge ceea ce ar trebui să-şi limiteze băncile singure...
Dacă le foloseşte la ceva au şi pe cine să dea vina. Fiscalitatea – aşa cum e concepută în prezent – mai mult reprimă consumul decât stimulează creşterea economică şi munca. Singurul loc unde le-a convenit guvernanţilor să aibă expansiune e piaţa imobiliară. Din păcate, taman acolo s-a strigat cel mai repede: "Stingerea!". Iată un motiv suficient de serios pentru a rupe odată pentru totdeauna economicul de politic.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de