Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Perceptorul statului s-a trezit din adormirea generată de somniferul complicităţilor conjuncturale. ANAF-ul nu mai atacă, aşa după cum îi era obiceiul, doar datornici de drept comun. Criza a ascuţit exigenţele. Acţiunile forjate ale cămătarilor bugetari au început deja să lase urme de talpă grea chiar şi în zonele de indisciplină financiară până acum protejate. Flitul fiscal produce deranj şi în fotbal.
Clubul Dinamo reprezintă prima ţintă grea a recuperatorilor cu fişă de post. Purtătoarea de cuvânt a ANAF, Sabina Zereş, vorbeşte despre o restanţă a dinamoviştilor care se cifrează la vreo 44 milioane de lei. În subtext figurează ameninţarea grea. Şi anume aceea că alternativa neachitării către bugetul statului a respectivei datorii ar fi falimentarea clubului. Nu-mi vine să cred că legea s-a întremat atât de tare în România, încât să dea atacuri decisive. Până la faliment e cale lungă şi bun prilej de negocieri şmechere. De fapt, nici nu mă interesează cum vor reuşi anafiştii să-şi justifice leafa. Ţinta noastră vizează doar fotbalul. De aceea acordăm mai multă atenţie reacţiei împricinaţilor şi frământărilor cărora Dinamo trebuie să le facă faţă.
Nicolae Badea, gospodar de frunte în Ştefan cel Mare, susţine că SA-ul (societatea pe acţiuni) care patronează în prezent clubul Dinamo nu are nici o datorie la bugetul de stat. Informaţia funcţionează sub protecţia prezumţiei de corectitudine. Numai că mama şi tatăl SA-ului este o altă societate, una nonprofit, care nu poate nega datoria reclamată de ANAF. Ar trebui să credem, mai departe, că SA-ul a moştenit de la societatea nonprofit numai echipa de fotbal, nu şi datoriile. Cam încurcate iţele succesorale. Iar dacă avem în vedere că societăţii nonprofit nu i s-a cântat veşnica pomenire, că ea este vie şi parte componentă a SA-ului care patronează în prezent Dinamo, îmbârligătura e cusută cu aţă albă.
În războiul dintre ANAF şi Dinamo se vor pronunţa pe fond meseriaşii legii. Aceiaşi meseriaşi vor fi puşi să dea un verdict final şi în litigiul dintre Vasile Turcu şi Dinamo. Conflictele despre care vorbim par să propună însă probleme de rezolvat şi comisiei de licenţiere sportivă a FRF. În urmă cu ceva timp, Sportul Studenţesc, echipă de locul patru în prima divizie, a fost retrogradată de ciracii ferefişti. Neregulile financiare invocate de justiţiarii FRF în motivarea decapitării Sportului Studenţesc or fi fost reale.
Cu toate acestea, am condamnat vehement respectiva decizie. Spuneam atunci că, dacă ar fi acţionat cu egală exigenţă, comisia de licenţiere a federaţiei ar fi trebuit să retrogradeze mai mult de jumătate din echipele primei divizii. Condamnam, aşadar, un partizanat care nu putea fi nicicum nevinovat. Situaţia în care se află Dinamo la ora actuală confirmă respectivele acuzaţii. Dar Dinamo nu reprezintă un caz singular. Multe alte echipe ale primei divizii, unele chiar de mare fală, driblează astfel de nereguli. Dacă ele vor primi verdict pozitiv pentru viitorul campionat, atunci licenţiatorii FRF sunt nişte mincinoşi.
