x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Flori de branza

Flori de branza

17 Mai 2005   •   00:00

Nu exista om care sa nu poata fi cumparat, dar foarte putini au norocul sa li se propuna asta.

La un targ de branzeturi elvetiene, cilindrul de cascaval uscat, gros cat parizerul, se vinde impreuna cu un soi de cutit rotativ care rade in strat subtire si-l rasuceste, si-l tot rasuceste, pana ce aduce a crizantema. E o inventie: aparatul de facut flori de branza. Barbatii le ofera femeilor flori de branza, femeile bat din palme nitel isteric, apoi mesteca gratios crizantema de branza. Il intreb pe negustor daca are in vedere si o masina de facut trandafiri de telemea, iar elvetianul, care si el, tot cilindrand, seamana cu un cilindru, imi raspunde, foarte responsabil, ca e o idee la care merita sa se gandeasca. Dovada ca si tampitii creeaza.

Primavara, ma sfatuieste o doamna, care cumpara patru snopi de spanac a cate doua kilograme fiecare, trebuie sa mancam mult fier. Spanacul contine fier. Deoarece ma priveste intrebator, ca si cum ii sunt dator cu o replica la fel de inteligenta, ii raspund ca si oxizii de fier contin foarte mult fier. Dar ca si mai mult fier contine fierul. "Du-te dracului!", imi spune doamna, cu un glas plin de dispret. Dar de ce dispret? In scoala elementara, am invatat ca oamenii primitivi se hraneau cu bulbi si cu radacinoase. Cand m-am lamurit ca morcovii sunt radacinosii din scoala, n-am mai putut sa-i vad in fata ochilor. Noi mancam spanac fiindca spanacul e bun.

In Germania, te uiti pe strada la omeni si, la cativa nemti o data, unul e neamtul tipic. Iti vine sa-i spui: Ma, pai tu ai mai trecut pe aici acum zece secunde! Stie careva cum arata romanul tipic? Macar la bulgari e chestia aia, cu ceafa. La noi, nimic.

Ghidurile Parisului spun ca, odinioara, la celebra cafenea Les Deux Magots, femeia care incasa taxa la toaleta si vindea tigari era - sub numele de Dame-pipi - mai cunoscuta decat Simone de Beauvoir. Dupa ce Dame-pipi a murit, scrie in memoriile sale unul din batranii stalpi ai cafenelelor, Parisul n-a mai fost Paris.

Un adevar care suna a gluma ieftina: Europa e plina de milioane de negri care muncesc la negru.

Dupa razboi, un postas de cartier sarac n-a mai putut indura privirile femeilor care ieseau tacute si slabe ca niste umbre la porti, la ora cand ar fi urmat sa ajunga el in zona. Acestea se uitau in ochii postasului sa afle, cu o clipa mai devreme, daca le-a sosit cumva vreo veste despre soarta barbatilor lor, disparuti fara urma. Desi nu stia sa fie altceva decat postas, omul si-a parasit slujba, fara explicatii, iar nevesti-sii a putut sa-i dea o explicatie tarziu, dupa cateva decenii.

Iata o definitie a design-ului contemporan, ca o replica la formula: Totul astazi e design. Cand n-ai talent destul sa fii artist mare - spune un pictor batran - , tot ce stii sa faci si mai ales tot ce nu stii sa faci din ce in ce mai bine se cheama design.
×
Subiecte în articol: editorial