Florin Costea, condamnat la nemuncă silnică

Verdict medical dur în cazul lui Florin Costea. Tânărul fotbalist al Universităţii Craiova va fi obligat, după accidentarea suferită în meciul cu Politehnica Iaşi, la o pauză competiţională de cel puţin opt luni. Leziunea gravă a ligamentelor încrucişate de la genunchiul stâng reprezintă doar o comunicare pe care fiecare o descifrează după posibilităţi.

Medicii fac planul recuperării, trebăluitorii fotbalului evaluează pierderea şi se gândesc cum şi prin cine vor suplini absenţa lui Costea de la echipă, vinovaţii caută refugii ale unei conştiinţe încărcate, apropiaţii îl compătimesc pe fotbalist şi caută să-i fie alături. În sufletul lui Costea însă e cel mai greu. Doar acolo se lasă sentinţa medicală cu adevărata ei greutate. Făptuitorii penali sunt condamnaţi deseori la muncă silnică. Florin Costea este condamnat, fără vină, la o nemuncă cu mult mai silnică decât munca.

Comentariile care au însoţit şi însoţesc în continuare accidentarea lui Florin Costea îl izolează pe fotbalist într-o trăire pe cont propriu a suferinţei. Pentru că marginalii, oricât de participativi ar încerca ei să pară, mai au şi alte interese pe care nu le pot abandona şi pe care le raportează, după cum le cade mai bine, la suferinţa lui Florin Costea. Brăneţ nu poate fi acuzat pentru nimic în lume de premeditare.

Imediat după meci, portarul ieşenilor a spus: "Am înţeles că oricum avea probleme la genunchi şi era necesară o operaţie". Declaraţia poate părea cinică. Dar nici de intenţia de a fi cinic nu-l pot acuza pe Brăneţ. Sunt convins că doar din întâmplare şi dintr-o nevinovată seninătate în gândire i-au ieşit vorbele astfel. Băiatul a acţionat doar instinctiv în faza cu pricina şi nu s-a gândit nici un moment să scurteze drumul lui Costea spre "necesara" operaţie.

Alexandru Deaconu, arbitru care se face vinovat pentru că nu a sancţionat disciplinar intervenţia lui Brăneţ la Costea, nu poate fi bănuit că ar consuma din naivităţile prin care se remarcă portarul Politehnicii Iaşi. Deaconu bagă regrete omeneşti la înaintare, pentru că aşa se cade. Apoi, aplică strategia temporizării. Deaconu nu se pronunţă post-factum asupra fazei în care a avut loc accidentarea lui Costea. Nu-şi asumă eroarea sau părerea corectei interpretări a momentului, deoarece, spune el, nu a revăzut încă reluările fazei.

Îl apreciez pe Deaconu şi aş avea chiar motive să-l tratez amical. Dar cu astfel de explicaţii n-are decât să hrănească buruienile din fundul curţii.

Adrian Mititelu a plâns la aflarea verdictului medical. Este clar că situaţia lui Costea l-a afectat sincer pe suporterul care este. Dar patronul garniseşte, nici nu se putea altfel, dramatismul situaţiei şi cu ceva interese al dracului de materiale, şi cu pricini dezvoltate în cultura prazului. Vorbeşte despre ofertele pe care fotbalistul Universităţii le-ar fi avut de la Porto, Benfica sau Liverpool. Despre faptul că ar fi dorit ca Florin Costea să plece la o echipă mare, pentru ca, atenţie!, Răzvan Lucescu să privească lung în urma sa.

Florin Costea trebuie protejat. Trebuie ajutat. Cu bună-credinţă. Nimeni nu are dreptul să atârne interese meschine de suferinţa unui om. Nici chiar Mititelu, nici chiar Răzvan Lucescu.