x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

FMI a descoperit cum pot prospera băncile fără economie

0
Autor: Ilie Serbanescu 14 Feb 2011 - 20:11

După ce, în cadrul primului acord cu Ro­mânia, FMI a urmărit în principal să aducă pe cheltuiala statului ro­mân finanţare externă la dispoziţia fir­melor străine din România (rămase în contextul crizei fără finanţare din par­tea mamelor lor din Occident) şi apoi, în mod inevitabil, să impună sta­­tului să se „ajusteze” (prin tăieri de cheltuieli sociale şi majorări de im­­­­pozite) spre a putea plăti această miş­­­care, era interesant de văzut cum va fi „rezolvat” FMI, prin al doilea acord cu România, problema fi­nan­ţă­rii.

Laţul a fost aruncat o dată cu pri­mul acord. României i s-a pus la dispoziţie un împrumut-mamut de 20 miliarde euro, să precizăm din bani publici (căci şi cei de la FMI şi cei de la Comisia Europeană sunt bani pu­blici!). „Pus la dispoziţie” este un fel de a spune, pentru că, de fapt, România a fost obligată să împrumute această sumă imensă echivalând cu ju­mătate din bugetul ţării. Evident, această sumă uriaşă trebuie dată înapoi, grosul venind la plată în 2012 şi 2013. şi, tot evident, România n-are de unde da aceşti bani. Un nou acord cu FMI era deci inevitabil spre a se putea plăti împrumutul însoţitor al primului acord. Stupoare! Se încheie un nou acord, dar nu se pun la dispoziţia statului român sume din bani publici pentru a se plăti în fond o datorie făcută din bani publici.

Acordul este „preventiv”, existând din partea finanţatorilor publici (FMI şi CE) doar sume derizorii la care se poate apela de altfel numai în cazuri de urgenţă. Cu alte cuvinte, pentru a putea plăti, statul român trebuie să apeleze la piaţa privată. Adică scump! Noul acord nu este preventiv pentru ca România să se păzească de cine ştie ce riscuri şi nici pentru că ar fi ajuns la acea stabilitate care ar scuti-o de noi împrumuturi de la FMI, ci pur şi simplu pentru a o obliga să re­cur­gă doar la surse private de fi­nan­ţa­re, bineînţeles spre folosul acestora. Oricâtă încredere internaţională ar fi dobândit România prin acordul cu FMI la spate, finanţarea pe care o poa­te obţine de pe piaţa privată nu poate fi decât cel puţin de două ori mai scumpă decât cea de la FMI-CE. Păi, asta-i treabă?! Este normal, să zicem, a plăti datorii făcute din surse private împrumutându-te tot din surse private. 

Dar a plăti datorii contractate din bani publici cu datorii noi angajate din surse private mult mai costisitoare este un joc sordid care nu poate viza decât să te pună la pământ! Bun, se poate admite şi aşa ceva! Căci dacă eşti slab, eşti poate şi nevoit să te închini în faţa celor pu­ter­nici! Dar, dacă eşti deja la pământ, ce mai pot urmări de fapt cei puternici?! Eventual, doar plăcerea în sine de a-l mai stâlci puţin pe cel aflat deja pe jos!

Consecinţe imediate sau pe termen mediu explică probabil, dincolo de această plăcere în sine, de ce s-a apelat la respectiva formulă. Pentru statul român există două surse private la care poate recurge. Pe de o parte, în exterior, aşa-numiţii „investitori” internaţionali care au ales să facă profituri nu indirect din afaceri, ci direct din speculaţii pe curs şi pe dobânzi şi care în rastelul lor au înşirate fanioanele ţărilor de-alde România pe care le-au îngropat. Aceştia constituie sâmburele nociv al capitalului financiar internaţional de unde a izvorât şi actuala criză mondială.

Pe de altă parte, băncile străine din România. Cred că, de la anunţarea noului acord FMI-România, acestea se află într-un perpetuu banchet. Statul român, spre a se finanţa inclusiv pentru a rambursa împrumutul însoţitor al primului acord cu FMI, trebuie să recurgă la credite de la ele şi astfel acestea pot prospera bine mersi în continuare fără a fi nevoie pe mai departe să reia cumva creditarea cu riscuri a eco­no­miei din România. FMI este mare, domn’le! A descoperit cum pot prospera băncile străine din România chiar şi fără economie!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de