La sfarsitul acestei saptamani are loc, la Washington, reuniunea de primavara a celor doua institutii de la Breton Woods, Fondul Monetar International (FMI) si Banca Mondiala. Este o reuniune obisnuita, care are loc in fiecare an. Pentru Romania are o semnificatie foarte importanta, nu atat datorita subiectelor care vor fi discutate in cadrul reuniunii ci, in special, datorita faptului ca guvernul, prin reprezentantii sai din cadrul Ministerului Finantelor, Comisiei Nationale de Prognoza si reprezentantii BNR, vor trebui sa treaca un test de maturitate.
Miza acestui "examen" pe care trebuie sa-l treaca Guvernul Tariceanu are o dubla semnificatie. Pe de o parte, continuarea actualului acord cu FMI si finalizarea acestuia - respectiv mijlocul anului 2006, iar pe de alta parte, mesajele pe care FMI le va transmite pietei de capital, investitorilor si nu in ultimul rand Bruxelles-ului, vis-Ã -vis de capacitatea actualului Guvern de a putea sustine, fara derapaje financiare, "noua revolutie fiscala".
Multa lume spune ca Fondul Monetar International ne taie salariile, ne urca preturile, ne creste accizele la benzina, ne inchide minele. Fals. Guvernul a decis sa ia toate aceste masuri, fiindca tot ce s-a intamplat de la 1 ianuarie incoace, nu este altceva decat rezultatul unor "carpeli", ca urmare a unor decizii luate in graba si care au condus la diminuarea drastica a veniturilor bugetare ca urmare a implementarii Cotei Unice de impozitare.
S-ar putea desprinde din cele spuse, ca FMI este insitutia de care Romania are nevoie si in perioada urmatorilor doi ani, deoarece este singura capabila sa consolideze credibilitatea Romaniei in plan extern. FMI este institutia care joaca rolul de arbitru in aceasta perioada foarte importanta pentru noi si, nu in ultimul rand, este acea parte din sistemul financiar mondial care poate sa dea un aviz favorabil catre Bruxelles, in ceea ce priveste Romania anului 2007.
Exista, din pacate, retineri foarte mari din partea FMI, din cauza acestor masuri care au fost luate si de data aceasta in pripa si care nu demonstreaza existenta unei viziuni pe termen mediu si lung si, cu atat mai putin, sustenabilitate macroeconomica. Examenul de la Washington va insemna probabil pentru tot romanul o decizie care va duce la credinta ca maine va fi mai bine sau la o decizie care sa inghete o relatie reinceputa cu greu si consolidata si mai greu.
Cu toate ca pariul cu Cota unica a fost pierdut de catre actualul Guvern, cred ca este necesar ca acordul Romaniei cu FMI sa poata fi dus pana la capat, astfel incat 1 ianuarie 2007, data la care speram sa devenim membrii ai UE, sa putem concluziona ca Romania a facut progresele necesare, atat in politica economica cat si in cea fiscala.