x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Forma care deformeaza

0
17 Iul 2004 - 00:00

APROAPE PE NEOBSERVATE, si-a facut loc in prim-planul vietii culturale o noua categorie de creatori: cei care creaza subiecte de dezbateri publice. Acum, bunaoara, nu-i nicicand nepotrivit sa discuti relatia dintre cartea tiparita si cartea virtuala de pe discheta.

Pasionatii editiilor virtuale sunt atat de numerosi si, mai ales, atat de determinati in confruntarile de opinii, incat scriitorii ce-si mai tiparesc inca operele pe hartie isi sustin cauza cu resemnarea oamenilor surprinsi de forme ale Apocalipsei pe care nu si le-a imaginat nimeni. Unii virtualisti vorbesc de moartea cartilor cu un soi de voiosie tembela, ca si cum le-a venit, in sfarsit, vremea si celor oprimati de secole prin cultura tiparita. In ultima zi a Targului de carte Bookarest, l-am vazut, ghidat prin multime, de sotia sa, pe un batran universitar orb. Unul din cei mai merituosi carturari postbelici. Nu mai putea sa citeasca. Nu mai vedea cartile. Dar venise sa le miroasa. Dumnezeu sa-i ierte pe toti profetii cauzelor prea grabite!

LA TEATRU, LA UNA DIN PIESELE LUI SHAKESPEARE. Publicul freamata de bucurie la intrarea in scena a actorilor: "Uite-o pe aia care joaca in reclama cu matreata!", "Iote-te-l si pe frumosu’ ala din reclama cu detergentii de la televizor!". In scena apare si batranul rege Lear. Sala e extaz: "Ma, frate-miu, asta nu-i ala care face reclama la ratele fara giranti?! Ce bun e, dom’le, ma rad de el de ma stric cand il gaseste barbatul lu’ aia in baie!"

NU MAI VORBESC DE VREO CINCI ANI CU O CUCOANA. De fapt, ea mi-a zis ca sunt abject si ca n-o sa-mi mai vorbeasca in vecii vecilor. Dar intr-o zi, la fel de neasteptat, ma imbratiseaza si-mi zice nu stiu ce, foarte relaxata, ba chiar prietenoasa. Fiindca nu-mi mai amintesc din ce cauza si-a impus embargoul, insist sa mi-l spuna. "Habar n-am", spune ea. "A existat totusi un motiv", spun eu. "Ce motiv?!!", se mira ea. Dar pentru ca ma vede buimac, imi marturiseste motivul: "Uite-asa!". Iar eu, de cand am facut ochi, incerc sa pricep ce-i cu misterul feminin. Acum il stiu: "Uite-asa!",

UN AMIC IMI SPUNE CA M-A URMARIT intr-o emisiune de televiziune. Si fiind noi amici, se simte dator sa-mi atraga atentia ca era o emisiune cam tampita. Eu insa, ca tot omul bine crescut, nu-l intreb de ce pierde timpul cu emisiunile tampite.

LA O PREZENTARE DE CARTE a unui eseist polonez o doamna uscata si pretioasa comenteaza teza autorului: faptul ca forma unei opere e, de fapt, o deformare a adevarului pe care-l sustine opera, ca trebuie sa scapam de obsesia formei. Si tot asa, minute in sir, palavre despre forme si deformari, in timp ce publicul o masoara pe femeie din crestet in talpi si ignora complet teza eseistului polonez. Daca madam ar avea tate si fund, parca disertatia ar avea un temei. Fie ele si nitel mai deformate!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de