x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fotbal de graţie, fotbal graţiat

0
Autor: Dan Dumitrescu 24 Mai 2010 - 00:00
Cristian Chivu marchează un sezon fabulos. Câştigând Cupa Italiei, cam­pio­natul Italiei şi campionatul european al cluburilor, Cristian Chivu for­­ţează împliniri de vis. Fotbalistul şi-a făcut datoria. Omul a triumfat. Din depărtarea modestiei noastre nu-mi pot imagina cum poate chinui bucuria, în astfel de momente, sufletul făp­taşului de excepţie. Dar nu am jenă, nu am nici o reţinere atunci când îm­prumut satisfacţii personale din reu­şita lui Chivu. Pentru că l-am admirat întotdeauna fără rezerve pe Cristi­an Chivu. Şi, iată!, acum mă aflu în si­tuaţia de a fi câştigat incontestabil pa­riul imaginar pe care l-am pus cu deni­gratorii săi, altfel nişte tolomaci fără cusur. Despre modelul Chi­vu am mai scris şi nu are rost să mai lun­gesc vorba şi acum, când isprăvile sa­le au înălţime definitorie. Aş mai re­­marca doar faptul că puterea fan­tas­tică a acestui om de a se decupa din pei­sa­jul fotbalului românesc, pu­te­rea de a se extrage din ne­treb­ni­ciile ca­re aici, acasă, ne popu­lează existen­ţa.

22 mai 2010 punctează cu graţie fotbalul nostru cel de toate zilele. Pe Santiago Bernabeu, Cristian Chivu, alături de extraordinarul Jose Mou­rinho şi Inter, a definit la superlativ performanţa, într-o zi de graţie. Aca­să, în aceeaşi zi, fotbalul cel chinuit a fost şi el graţiat prin împlinirea fi­na­lului de campionat. În sfârşit, am scă­pat! De-acum încolo trebuie să ne înar­măm cu răbdare şi să lăsăm timpul să curgă până la ştergerea amin­tirilor urâte. Pentru că nu-mi amin­tesc vreo altă ediţie de campio­nat mai po­nosită, mai populată de atâta prostie decât cea care şi-a dat acum obştescul sfârşit. Bucuriile şi tristeţile, împlini­rile şi neîmplinirile unei astfel de competiţii au cântat fals în lău­tăria clasamentului. Şi nici măcar acesta nu linişteşte pe toată lumea. Dinamo şi Rapidul mai aş­teaptă încă verdictul TAS-ului pentru a şti care din­tre ele va participa în pre­li­mi­nariile Europa League. Cele două echipe aşteaptă verdictul in­stanţelor europene pentru că nu am reuşit nici măcar gestul de minimă decenţă de a păstra acasă ruşinile care ne carac­terizează. Guşa prici­nilor fudule din liga lui Mitică regurgitează puturos şi dincolo de bătătura competiţiei in­terne.

Prezentul cel continuu şi autoh­ton este sumbru. Trecutul îl asu­preşte, îl priveşte de sus. Viitorul îl protejează însă. Prin comparaţie. Pentru că prostia e viguroasă şi mă aştept ca ea să lucreze în continuare. Să adân­cească şi mai şi criza în care ne aflăm.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de