Fotbal mediocru, fotbal penal

Rezultatele ultimei runde din Liga 1 conservă clasamentul în parametri ce par a căpăta durabilitate. Până la finalul campionatului mai sunt de jucat tot atâtea etape câte zile are săptămâna. Dar echipele par deja obosite, împăcate cu soarta şi, cu câteva excepţii, lâncezesc în aşteptarea plicticoasă a finalului de sezon.

Oarece animaţie silnică mai bifează sextetul care visează la caşcavalul cupelor europene şi echipele angrenate în lupta pentru evitarea retrogradării. Resemnarea a tuflit fărâma de orgoliu care mai încorda muşchiul surprizei şi face loc unei convingătoare etalări a mediocrităţii. Ceea ce nu înseamnă, însă, că e loc de cădelniţare şi veşnică pomenire. Dumitru Dragomir abuzează de incomensurabilul său talent regizoral şi pune în scenă scandaluri de toată frumuseţea, scandaluri care, din punct de vedere al audienţei, decapitează concurenţa.

Succesul este garantat de un partener pe măsură al Dragomirului, Gigi Becali, şi de un scenariu scos la lumină din arhiva penală a fotbalului. Cel puţin aşa ne asigură Dumitru Dragomir. Şi dacă nici el nu s-o pricepe la penal, atunci cine să se mai priceapă?

Prietenia fotbalistică dintre Dumitru Dragomir şi Gigi Becali are temei de fişic. Funcţionează din perioada în care pentru Gigi se înfiinţase la Steaua titulatura de finanţator. Fişa postului era simplă. Finanţatorul oferea din belşug şi cu dragă inimă, iar primitorii n-aveau nimic împotrivă.

Din ce luau cheltuiau şi pentru fotbal, iar, ca recompensă, Gigi era afişat alături de Steaua în toate pomelnicile de presă. Generozitatea finanţatorului l-a impresionat până la temelie pe Dumitru Dragomir. De aceea a acceptat Dragomir, pentru binele fotbalului, şi numai al fotbalului, să-i devină sfătuitor de preţ, de preţ bun, lui Gigi Becali. Nu mai intrăm în amănuntele devenirii patronale a lui Gigi Becali.

Reţinem doar faptul că Dumitru Dragomir afirma, la un moment dat, cu remarcabilă mândrie patriotică, faptul că el i-a pus lui Gigi Becali Steaua în braţe şi că Gigi Becali este patronul cu cele mai ale dracului merite din fotbalul românesc.

După ani, Gigi Becali a început să calce în fotbal pe proprie răspundere. Atâta câtă are! Simţindu-se uşor concediat, Dumitru Dragomir pare să fi fost marcat de un copleşitor sentiment al inutilităţii. Şi, pentru a nu cădea pradă depresiei, pentru că abilităţile sale să nu devină mină de aur în părăsire, a acceptat să frecventeze alte prietenii, a acceptat să pună în valoare alţi pricopsiţi ai fotbalului.

Dar această apucătură, altfel onorabilă în fotbalul nostru cel curat ca lacrima, a creat conflictul de interese. Prietenia dintre Gigi Becali şi Dumitru Dragomir s-a-ntors pe plătite. Adică pe plătit de poliţe. Becali a atacat primul, dar nu şi pentru prima dată. Premiera o constituie doar reacţia lui Dragomir. De această dată, pe cât de virulentă, pe atât de bezmetică.

Reacţie care reclamă o stare de panică în care nu a intrat prea des preşedintele ligii. Doar această panică poate explica faptul că acuzaţiile necenzurate lansate de Dumitru Dragomir la adresa lui Becali au căpătat, în fond, forma autodenunţului. Dacă afirmaţiile lui Dragomir sunt veridice, atunci se poate vorbi şi în cazul său despre tăinuire şi favorizarea infractorului.