x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Fotbalul bun şi fotbalul rău.

Fotbalul bun şi fotbalul rău.

de Maria Timuc    |    25 Mai 2011   •   21:00

'Templele contin imagini sacre si putem vedea ce influenta exercita acestea asupra celei mai mari parti a umanitatii. In realitate, adevaratele puteri invizibile care ii guverneaza pe oameni sunt ideile si imaginile din mintile lor. In fata acestora, su­punerea lor este desavarsita', spune Jonathan Edwards, citat de Charles F. Haanel, in cartea 'Sistemul Maestrului' (Ed. Adevar Divin). Asadar, puterile invizibile, care ne guverneaza, ne creeaza reactiile, atitudinile si ne arata ceea ce vedem a fi real, nu sunt in Cosmos si nici in lumea fizica, asa cum suntem tentati sa credem, cat in mintile noastre. Adevaratul Rege al omului domneste in interiorul sau si tocmai de aceea el se supune cu desavarsire 'ideilor si imaginilor' care-i apar pe ecranul propriei minti. De aici se naste subiectivitatea, dar si diversitatea, aici se arunca semintele binelui si ale raului si pe acest sol se tes, in cele din urma, cauzele problemelor noastre.

Imi spunea ieri o femeie ca lasase un mariaj din prima tinerete sa se destrame pentru ca... barbatul ei era din cale afara de pasionat de fotbal. Juca fotbal cu 'baietii', nu-i scapa nici un meci de fotbal la televizor si isi petrecea mare parte a timpului cu aceasta stranie pasiune pentru fotbal. Frustrarea ei crestea pe masura ce pasiunea lui pentru fotbal parea tot mai accentuata. In mintea ei, fotbalul era ca o iubita, pe care n-o putea indeparta din existenta lui. Ideile ce-i populau mintea femeii creionau absenta iubirii, absenta barbatului iubit, frustrarea, tesiunea interioara, stresul si suferinta. L-a parasit, sigura fiind ca nu-l mai iubea, dar inconstienta de faptul ca-si crease in minte ideea absentei iubirii si a barbatului iubit. L-a parasit pe el, dar a ramas cu tiparul in minte, iar acesta a continuat sa-i creeze o realitate in care ea este singura, iar barbatul iubit 'nu poate fi niciodata cu ea'!

Cu un ceas in urma sa ascult aceasta poveste, o alta femeie imi povestise cum se rugase lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru ca echipa favorita a sotului ei sa castige (alaturarea sincronistica a celor doua povesti mi-a sugerat tema pe care o si scriu acum). Femeia aceasta stia ca fotbalul il face pe sotul ei fericit. Ea isi iubeste sotul, iar consecinta iubirii ei pentru el este faptul simplu ca ea iubeste si fotbalul pentru ca el iubeste fotbalul. Avem de-a face cu pasiunea pentru fotbal in doua situatii, dar cu perceptia diferita, cu imaginile si gandurile diferite ale persoanelor care privesc acelasi lucru. Fiecare persoana se supune cu desavarsire ima­ginilor si gandurilor din propria minte. In vreme ce una se simte fericita si isi consolideaza casnicia, cealalta este frustrata si isi rupe casnicia, pentru ca apoi sa poarte povara per­ceptiilor de absenta a partenerului de-a lungul anilor. Ar trebui sa precizez aici ca noi cream tipare mentale, ce se inregistreaza in sub­constient, prin atentie si focalizare asupra unei situatii. Observand ca 'nu avem ceva', fie un partener iubitor, fie unul prezent, fie un lucru sau un sen­timent, cream un tipar mental, pasibil sa transforme viziunea interioara intr-o realitate.

Imaginile pe care le acceptam ca fiind adevarate in mintea noastra ne creeaza perceptia, atitudinile, starile, emotiile, trairile si experientele vietii. Fotbalul nu-i bun sau rau, ci este – vedem bine – asa cum il percepe fiecare, dar felul in care fiecare alege sa se gandeasca la fotbal creaza consecinte diferite in planul trairilor, dar si al experientei de viata. Alegerea are loc in interior, in minte, in ceea ce vrem sa vedem ca adevarat si in ceea ce ne intereseaza, in cele din urma, sa simtim. Cand iubim pe cineva, iubim ceea ce-l face fericit si devenim noi insine fericiti, pentru ca ecranul mintii si imaginile ce se proiecteaza pe el exprima frumusetea gandurilor noastre. Regele fericirii e-n noi, cum tot in noi este si Regele Nefericirii; noi alegem daca ne aplecam in fata unuia sau a altuia. Toate activitatile umane poarta asupra lor pecetea pe care le-o pune privitorul, asa incat ele devin imagini ale ochiului care le priveste sau ale mintii care se gandeste la ele. Iar aceste imagini devin puteri invizibile, carora ne supunem cu desavarsire!

×
Subiecte în articol: editorial