x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fotbalul ca mare industrie

0
Autor: Daniel Daianu 23 Mai 2007 - 00:00

Pentru ca Steaua să ajungă din nou in grupele din Champions League şi să progreseze in mod  sistematic in anii ce vin este nevoie de jucători mai buni (inclusiv jucători străini), de organizare mai bună şi de investiţii majore, de o politică organizaţională pe termen lung.

Fotbalul este mult mai mult decăt sportul cel mai popular; este un fenomen social, care poate antrena emoţii teribile, mişcări de stradă, chiar tensiuni diplomatice (unii poate işi amintesc conflictul armat intre El Salvador şi Honduras acum căteva decenii).

S-au elaborat teze de doctorat (in sociologie) privind fenomenul fotbalistic. Fotbalul de nivel inalt a devenit un mare business in lumea contemporană. Bugetele marilor cluburi se cifrează la multe zeci de milioane de euro, pot ajunge la sute de milioane de euro. Unele cluburi sunt listate la burse; au nume, brand formidabil, au fani numeroşi in afara graniţelor naţionale (notoriu este Manchester United). Cele mai mari cluburi incearcă să capitalizeze globalizarea; ele caută să aducă jucători buni de oriunde, să-şi mărească audienţa la fani in afara frontierelor naţionale, intră in acorduri de promovare a imaginii şi simbolurilor cu firme cu nume ilustre din domeniul industrial sau al serviciilor.

Nu există echipă mare in lume care să nu facă apel la jucători aduşi de pe alte meleaguri. Se verifică aici un principiu elementar din teoria şi practica economică, care spune că deschiderea economiei poate - in anumite condiţii - facilita schimburile avantajoase, poate valorifica avantaje comparative. In fotbal, acest principiu se bizuie pe circulaţia unui factor de "lucru" specializat - fotbalistul de mare valoare. O echipă performantă aduce laolaltă un buchet de mari jucători. Dar nici aceasta nu este suficient pentru performanţa măiastră de durată. Este nevoie de organizare de excepţie. Cluburile mari sunt entităţi ce se conduc după principii organizaţionale sănătoase. Aceste principii implică organizare riguroasă, conducere temeinică (management avansat), reguli şi proceduri care permit invăţarea din erori, surmontarea unor perioade dificile cu costuri relativ reduse. Unele cluburi mari reuşesc mai bine, altele mai puţin - fiindcă nimeni nu este infailibil. Dar s-au consolidat in ultimele căteva decenii principii organizaţionale clare, fără de care un succes este un accident.

Trecănd la nivelul de campionat naţional, constatăm că marea performanţă se bizuie pe investiţii serioase, care nu pot fi făcute dacă economia nu asigură realizarea unei mase critice de susţinere financiară (publică şi privată) a sportului. Spania a ajuns din urmă şi chiar a depăşit Italia ("La primera division" este considerată a fi cel mai puternic campionat din lume) pe fondul dezvoltării remarcabile a economiei spaniole după căderea lui Franco şi intrarea in UE. Realul lui Gento, Puskas, Pirri, Santamaria etc. era totuşi o excepţie. Azi sunt numeroase cluburi spaniole care fac spectacol şi domină in Europa. In Marea Britanie nu infuziile de bani ale unor magnaţi ruşi (precum Abramovici) au schimbat calitatea soccer-ului. Fotbalul britanic este excepţional, de demult, fiindcă: a) oamenii iubesc la nebunie acest sport; b) fanii plătesc sume impresionante pentru abonamente anuale; c) cluburile sunt conduse ca organizaţii serioase, de oameni serioşi (nu există manageri care ajung să bată spectatori…); se investeşte mult in copii etc.

Fotbalul a crescut in ultimii ani ca business la noi.

Competiţia internă s-a ascuţit şi vedem cum cluburi din provincie asaltează trioul din Bucureşti. Poli şi CFR Cluj urcă in ierarhie, intrucăt s-au investit bani mulţi şi pentru că se aduc jucători de valoare (CFR, in fapt, a mizat pe o legiune de lusitani in acest an). Nu ascund că sunt stelist. Şi am tresărit de fiecare dată cănd am auzit declaraţii ale conducătorilor din Ghencea care intrau in coliziune cu principiile fotbalului modern. Pentru ca Steaua să ajungă din nou in grupele din Champions League şi să progreseze in mod sistematic in anii ce vin este nevoie de jucători mai buni (inclusiv jucători străini), de organizare mai bună şi de investiţii majore, de o politică organizaţională pe termen lung. Dacă şi economia Romăniei va ajuta fotbalul romănesc, in sensul contextului necesar schiţat mai sus, cu atăt mai bine.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   fotbalul

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de