x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fotbalul de-a-n picioarelea şi fotbalul pe orizontală

0
Autor: Dan Dumitrescu 07 Mai 2010 - 00:00
Cristian Chivu fixează încă un punct de reper important pe traseul biografiei sale fotbalistice. A câştigat Cupa Italiei, prima redută pe care trupa lui Jose Mourinho a atacat-o în acest sezon competiţional. Golul lui Milito a fost suficient pentru ca Interul s-o abandoneze pe Roma în gara aşteptărilor deşarte. Informaţia despre care vă vorbesc circulă într-o teribilă economie de spaţiu prin presa sportivă din România.

Dar ne-am obişnuit ca astfel de subiecte să nu deposedeze de o meritată prioritate bombele de presă care-i ard la deşte pe marii creatori ai audienţei fără număr. Dacă ar fi trântit-o pe Naomi Champbell, dacă l-ar fi concurat pe Frank Ribery în consumarea prostituatei minore Zahia, dacă s-ar fi dat măcar la vreo brăileancă sau la blonda lui Bote, altfel am fi vorbit despre Chivu al nostru la ora actuală. Ar fi fost şi el copertă, ar fi fost subiect de tocşouri şi titlu de-o şchioapă.

Aşa, cu o biată Cupă a Italiei, Cristian Chivu nu-l concurează nici cel puţin pe Gabi Balint. Cel despre care Cancan scrie, fiindcă de-aia-i cancan, că îşi înşală bruneta cu o blondă. Păi, vă daţi seama ce înseamnă chestia asta? Să înşeli o femeie cu altă femeie când, de fapt, puteai s-o înşeli pe femeie şi de unul singur. Păi, asta e o mare treabă. O treabă mare. Şi cred că-i aşa deoarece altfel n-ar fi preluat Gazeta sporturilor articolul şi fotourile din Cancan cu atâta promptitudine. Pentru că lor le pasă de sport. Poate prea mult!

Fotbalul pe orizontală, concept tactico-poziţional introdus în presă de geniale cu editorialul la bază, concurează la greu fotbalul de-a-n picioarelea. Anostele alunecări din fotbalul istoric se pot prelungi la orizontală în derapaje de toată frumuseţea. În interiorul unor astfel de strategii înnoitoare se manifestă şi atacurile lansate de Johan Cruyff şi Louis van Gaal la adresa lui Jose Mourinho. Cruyff spune că Mourinho n-a adus nimic nou la Inter, că Inter n-a jucat nici un minut de fotbal pe Cam Nou, că nu-i place de nici un fel baricada continuă prin care italienii au urmărit doar rezultatul. Van Gaal îi reproşează fostului translator stilul provocator, intenţia continuă de sfidare şi faptul că antrenează doar pentru a învinge.

Adevărul este că aroganţa lui Jose Mourinho este distrugătoare şi face victime la tot pasul. Dar machiavelismul său este perfect. Poate că are dreptate Cruyff când spune că Interul n-a jucat nici un minut de fotbal pe Camp Nou. Dar, atunci, de ce n-a jucat Barcelona un fotbal prin care să-i vină de hac lui Mourinho? Apoi, dacă Louis van Gaal are dreptate în observaţiile sale, dacă ceea ce spune despre Mourinho este adevărat, atunci Bayern va fi în mare avantaj la finala din 22 mai. Pentru că, de vreme ce-i cunoaşte slăbiciunile atât de bine, Louis van Gaal îl va putea contracara pe Jose Mourinho.

Jose Mourinho este actorul perfect. Ştie mereu ce face şi îşi interpretează rolurile pe care şi le propune cu mare inteligenţă scenică. Este singurul sau, pentru a nu fi categoric, unul dintre puţinii aroganţi de mare talent pe care îi admir. Iar când lângă el se află şi Chivu, îi doresc succes din tot subiectivismul de care sunt capabil.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de