Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Coarda întinsă de meciul FC Timişoara - CFR Cluj vibrează periculos. Conflictele mocnite ale trecutului sezon păreau să intre în conservare, cel puţin până la debutul noului campionat. Finala Cupei României a pus însă gaz pe foc, pentru ca sămânţa de scandal să nu germineze în linişte peste vacanţă.
Războiul FRF - Marian Iancu se redeschide parcă şi mai înverşunat, pe un alt front, după ce Timişoara şi-a recuperat punctele de la TAS. Pretextul îl constituie arbitrajul schilod al lui Cristian Balaj de la finala Cupei. Aparenţele, deşi susţinute de o realitate indiscutabilă, sunt însă înşelătoare. Nu-ţi trebuie prea multă minte pentru a observa că a fost declanşată deja o disimulată campanie electorală pentru alegerile care vor avea loc, nu peste foarte mult timp, la federaţie. Taberele îşi marchează preventiv teritoriile şi pun asiduu aşternutul unor strategii pe care combatanţii le-au lustruit în experienţe anterioare.
Cristian Balaj a dat cu aspicu-n fasole la meciul CFR Cluj - FC Timişoara. Fapt recunoscut de martori ai meciului, care ştiu să priceapă ceea ce văd. Mircea Lucescu, cel dezamăgit de faptul că a oficiat la o ceremonie tristă, Ion Crăciunescu, competentul de serviciu din mai toată presa, Ioan Igna, şeful interimar al CCA şi observator al finalei, l-au notat pe Balaj în consecinţă. Dar, surprinzător, inculpatul nu se dă învins de nici un argument al vinovăţiei sale. Defilează în continuare pe arătură şi afirmă cu tupeu că a fost şi de această dată lacrimă pură şi cristalină a arbitrajului. Când greşeşti de unul singur, o asemenea atitudine ar fi sinucigaşă. şi nici un om cu mintea la purtător, aşa cum se pretinde şi Balaj, n-ar risca astfel de declaraţii dacă nu s-ar simţi protejat, dacă nu ar şti că erorile sale se bucură de oarece îngăduinţă prim-ministerială, prezidenţială, directorială sau în vreun alt fel patronală. Apoi, nu trebuie trecut cu vederea faptul că Balaj a cântat în struna unor votanţi grei, votanţi care, la momentul oportun, îşi vor aminti cu plăcere meciul de la Tg. Jiu. În consecinţă, ei vor prefera continuitatea. Întâmplarea de la Tg. Jiu, altfel de tristă amintire pentru timişoreni, reprezintă unt pe pâine în discursurile lui Marian Iancu. Înfrângerea în finala Cupei şi erorile lui Balaj îl ajută pe patronul timişorean mai mult decât câştigarea campionatului şi a încă vreo zece Cupe. Marian Iancu devine martirul, Marian Iancu devine persecutatul care va chema cu aplomb la uniunea populară împotriva caracatiţei din fotbal. El vorbeşte deja despre metastaza federală şi flutură numele marelui Gheorghe Hagi ca singură soluţie a ieşirii din impas. Nu mai contează faptul că un alt Gheorghe, Popescu şi nu Hagi, l-a concurat şi poate să-l concureze în continuare pe Mircea Sandu. Nu contează nici faptul că Hagi a plecat cam supărat de la Timişoara. Hagi este idolul, Hagi este numele de greutate din fotbal care dă bine în orice discurs. Din spate vine şi prietenul Mitică Dragomir. L-o fi preţuind el pe Marian Iancu. Dar preţuirea nu-l mobilizează pe preşedintele LPF atât de convingător cum o face disputa cu lupii tineri. Opoziţia astfel formată nu mai aşteaptă decât un mic sprijin din partea puterii pentru ca tacâmul să fie complet. O sancţiune drastică a Timişoarei după evenimentele de la Tg. Jiu ar cădea ca o mănuşă pe discursul revoltei. Şi acesta nu-i decât începutul...
