x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Fotbalul epidemic şi vaccinul Marian Iancu

Fotbalul epidemic şi vaccinul Marian Iancu

de Dan Dumitrescu    |    01 Oct 2007   •   00:00

PUNCTUL PE EI
Marian Iancu a cerut dreptul la cuvănt in emisiunea "Execuţii in direct" pe care o realizez la Sport Total FM. Timp de aproape o oră, monologurile şi dialogul au testat rezistenţa microfoanelor şi a membranelor bietelor difuzoare. Pănă şi eterul devenise, la un moment dat, contondent. Prin acuze şi ameninţări am escaladat lejer culmi conflictuale pănă cănd argumentele ne-au repoziţionat in limitele rezonabilităţii.



PUNCTUL PE EI
Marian Iancu a cerut dreptul la cuvănt in emisiunea "Execuţii in direct" pe care o realizez la Sport Total FM. Timp de aproape o oră, monologurile şi dialogul au testat rezistenţa microfoanelor şi a membranelor bietelor difuzoare. Pănă şi eterul devenise, la un moment dat, contondent. Prin acuze şi ameninţări am escaladat lejer culmi conflictuale pănă cănd argumentele ne-au repoziţionat in limitele rezonabilităţii.


Printre altele, i-am reproşat domnului Marian Iancu faptul că nu i-a fost alături lui Hagi atunci cănd acesta a fost lucrat de vestiarul Timişoarei. Mi-a atras atenţia asupra unui lucru pe care il trecusem cu vederea. In perioada de apogeu a conflictului, atunci cănd Hagi a decis irevocabil să demisioneze, Marian Iancu se aflat in imposibilitatea de a-i fi alături. 20 de zile a fost reţinut in arestul de la Rahova. Â


Mi-am asumat eroarea. Marian Iancu a recunoscut, in schimb, că a forţat inabil comentariile care au urmat plecării lui Hagi de la Steaua. N-am nici un motiv să-l bănuiesc de fariseism. Cu atăt mai mult cu căt despre alte ieşiri in decor a pledat diferit. Aşa de pildă, Marian Iancu şi-a asumat ca pe o regie găndită cu scop bine determinat injurătura plenară adresată arbitrajelor din terenul de joc şi din afara acestuia. Discursul patronului timişorean, reluat dintr-o memorie aproximativă, suna cam aşa: "Căt timp am tăcut, neştiind eu cu ce se mănăncă fotbalul, m-au făcut ca pe un dulce fraier. După ce am devenit zgomotos, mi-am luat luni şi ani de suspendare, amenzi consistente, dar Timişoara nu a mai fost privită ca un copil al nimănui".


In cauze mărunte n-am să accept niciodată compromisul machiavelic conform căruia scopul scuză mijloacele. Dar intr-un fotbal epidemic vaccinul lui Marian Iancu poate beneficia de circumstanţe atenuante. Şi, apoi, cred că zgomotoşii care lucrează la vedere, care-şi pun diagnosticul public, nu sunt cei mai nocivi oameni din fotbal. Ii identifici cu uşurinţă şi ii tratezi ca atare. Mult mai periculoase se dovedesc a fi cărtiţele protejate de intunericul prin care-şi petrec veacul. Pe traseul fotbalistic cel mai scurt dintre Banat şi Ardeal, la Arad incepe să prindă contur lucrătura jegoasă a unui astfel de şobolan. Deocamdată, fără a-i pronunţa numele, ii doresc deratizare grabnică.  Â

×
Subiecte în articol: editorial iancu