x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fotbalul, între ţopîrlănie şi emancipare

0
Autor: Dan Dumitrescu 14 Aug 2008 - 00:00

Emanciparea este echivalentă cu reuşita în viaţă. Defineşte pe sens unic perioade istorice şi numai decrepitudinea o poate redirecţiona pe cale-ntoarsă. Dar şi ea, lăudata emancipare, maturizează efectele pozitive abia după ce, uneori, copilăreşte în ţopîrlănie.



Emanciparea este echivalentă cu reuşita în viaţă. Defineşte pe sens unic perioade istorice şi numai decrepitudinea o poate redirecţiona pe cale-ntoarsă. Dar şi ea, lăudata emancipare, maturizează efectele pozitive abia după ce, uneori, copilăreşte în ţopîrlănie.

Imediat după ’89, românul a forţat, după posibilităţi, ieşirea din cadenţa neghioabă. Libertatea de mişcare era una dintre împlinirile sale de preţ. Şi cum altfel putea legitima el mai bine respectiva cucerire decît prin înlocuirea uniformei auto numită Dacia cu mărcile cosmopolite ale occidentului. Mărci scumpe. Mult prea scumpe pentru cîrpeala sărăciei noastre. Aşa se face că vitrinele de lux au rămas multă vreme intangibile. Dar s-a găsit ofertă şi pentru cererea miloagă. Astfel au devenit jafurile second-hand motiv de fudulie pentru mulţi amărăşteni. Vremea a trecut. Relicvele tranziţiei mai circulă doar în căruţele negustorilor de fier vechi. Românul s-a mai întremat la portofel şi, de la asfalt în sus, şoselele noastre au acum un alt standard. Ba chiar s-a trecut în cealaltă extremă. Ţoapele tranziţiei dau semn de ghiftuială maximă circulînd în vile pe patru roţi.

Moda aducerii fotbaliştilor străini în campionatele interne împrumută pe alocuri cîte ceva din povestea de mai sus. Dar debutează altfel. Fotbalul nostru avea potenţial de piaţă. La început, străinii au fost cei care s-au repezit să cumpere de la noi. Ghişeft bun pentru ei. Au cumpărat produse de calitate la preţuri mici, fiindcă vînzătorii aveau foame-n gît şi vedeau dolarul prin lupa sărăciei. A funcţionat chiar şi trocul. Pentru Dan Petrescu, Steaua s-a ales cu un autocar Mercedes şi o limuzină la fel de Mercedes. Bineînţeles, amîndouă second-hand.

Abia după ce am exportat la greu ne-am orientat şi către importuri. La început am aruncat undiţa mai aproape de mal. Albanezi, moldoveni şi ceva sîrbi speriaţi de gloanţele dezintegrării. Comerţul de cîrpeală a luat amploare, cutezînd în beneficiul samsarilor către cele patru zări. Puzderie de fotbalişti, cu sau fără certificat de calitate, cu sau fără carte de muncă, au fost propuşii unui viitor aproximativ în România. Mulţi pretenţioşi ai judecăţilor principiale au protestat împotriva acestei invazii. Cred că au făcut-o aiurea. Pe mine nu mă sperie fenomenul. Este doar perioada de ţopîrlănie a emancipării. Şi în fotbal, relicvele vor fi trase încet, încet pe dreapta. Competiţia va tria obiectiv şi în timp atît printre străini, cît şi printre autohtoni. Influenţată nu poate fi decît durata funcţionării amatorismului păgubos.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de