x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fraierul dulce

0
Autor: Tudor Octavian 11 Oct 2010 - 00:00
Un fraier dulce e un om care crede tot ce-i spune negustorul, când acesta îşi laudă marfa. Ascultă cu gura căscată, i se colorează obrajii de emoţie şi de entuziasm, dă din cap cu toată convingerea, iar când negustorul şi-a încheiat vorbăria, scoate banul şi plăteşte. Ce mai încolo, încoace, e dulce!

Şi mai dulce ca el ar fi fraierul definitiv, care nici nu mai vrea să vadă marfa. Se mulţumeşte cu ce i se zice la telefon şi achită cât i se cere. Dar e mai greu de găsit. Aşa că orice negustor, iar unul de antichităţi cu atât mai mult, are grijă de fraierul său dulce ca de o invenţie pe termen lung şi cu risc minim.

Se întâmplă însă ca fraierul, care cumpără în devălmăşie antichităţi, convins că şi-a umplut casa de tablouri originale, cu mobilă vieneză şi cu servicii de cafea, din care au băut Napoleon şi Iosefina, să facă şi o a doua pasiune: pentru negustor. Să-l invite duminica la masă, să-l trateze ca pe un membru de seamă al familiei şi, fiindcă există în toate un dus-întors, să-l colinde şi mai entuziasmat, mai roşu la faţă de fericire ca în ziua când le-a achiziţionat, pe dinaintea falsurilor şi a porcăriilor, pe care chiar escrocul i le-a vândut.

Nimic nu durează veşnic şi, oricât de creduli sunt unii vine o zi când şi fraierii descoperă că au fost fraieriţi. Când ziua aceasta nu mai vine iar fraierul e tot mai entuziasmat de contrafacerile şi serviciile de cafea, din care au băut madam Recamiere şi Ştefan cel Mare, neugstorul se panichează. E greu de crezut, dar şi negustorilor le e câteodată silă de cât au putut să mintă. Dă angoasa în dânşii, se duc pe furiş la biserică iar, când simt că nu mai pot şi nu mai pot, că trebuie să schimbe ceva în relaţia cu fraierul dulce, îşi calcă pe inimă şi încep să-i vândă acestuia lucruri de calitate la preţuri rezonabile.

Numai că fraierul dulce s-a învăţat cu chilipirurile, cu Rembranzii şi cu Grigoreştii falşi luaţi cu reduceri şi care-i duc pasămite la sapă de lemn pe negustori.
Cine se deprinde cu linguşeala, trebuie trimis la dezintoxicare. Bine de tot însă nu se face niciodată. Credeam că sunteţi supărat pe mine - i-a zis fraierul dulce negustorului, în ziua în care acesta oftând i-a vândut din nou contrafaceri şi servicii de ceai din care au băut Ecaterina a II-a şi Stalin. Sunt un nerecunoscător, a mai zis fraierul dulce. Un timp am crezut că lucrurile cele mai bune le vindeaţi altora şi mie îmi rezervaţi numai nimicuri. Dar acum, când mi-aţi procurat, special pentru colecţia noastră de capodopere, acest Rafael absolut original, îmi vine să vă pup de fericit ce sunt!

Negustorul admite să fie pupat la modul conceputal, cum se îmbrăţişează bărbaţii, atingându-şi uşor obrajii, însă fraierul dulce nu-şi poate stăpâni sentimentele, acum, că şi-a îmbogăţit colecţia cu încă o capodoperă ieftină, şi-i acoperă negustorului faţa, ba chiar şi ochelarii cu o serie completă de sărutări din recunoştinţă. Iar escrocul, care tocmai a trecut pe la un popă, unde a plătit acatiste pentru nişte porcării mult mai mici, simte nevoia să plece şi să nu mai dea niciodată ochii cu fraierul lui dulce. Dar e criză şi cine ştie când o să se redreseze economia şi fraierii dulci or să mai fie la fel de mulţi, ca în urmă cu zece ani?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de