Franţa - extrema dreaptă ca arbitru

In Franta au votat cu extrema dreapta, la primul tur al prezidentialelor, peste 6 milioane de alegatori, mai precis 6.421.773. O cifra care a provocat o unda de soc in Europa si un imens crater electoral in peisajul politic francez. Frontul National, formatiune infiintata in 1972 de Jean Marie Le Pen, este ca un fel de palnie in care francezii isi varsa, uneori pe ascuns, nervii vietii cotidiene, iritarile sociale, nemultumirile profesionale, exasperarile politice, temerile in fata zilei de maine, frica de mondializare, dar si de straini, disperarea ca Europa se construiesti prin faramitarea suveranitatii nationale a tarilor care o constituie, nostalgia pentru vechea moneda nationala (francul), dispretul fata de clasa politica…

In acest crater nebulos sau in aceasta palnie a extremei drepte se mai varsa si angoasa ca vechea democratie este in impas, intrucat n-ar duce decat la crize, la 'arabizarea' continentului european, la pierderea identitatii si la o 'schimbare de civilizatie' cum spunea inainte de alegeri scriitorul Renaud Camus. De altfel, el a si recunoscut ca a votat cu extrema dreapta.

In acest crater uman colcaitor si exploziv sunt acum obligati sa coboare pentru a culege voturi de rezerva cei doi candidati ramasi in cursa pentru turul al doilea al alegerilor prezidentiale, Nicolas Sarkozy si François Hollande. 'A la guerre comme à la guerre', spun francezii, 'la razboi ca la razboi' (sau mai bine zis, 'la alegeri ca la alegeri'). Cei doi nu au de ales, trebuie sa-si atraga de partea lor voturile Frontului National, pentru ca formatiunea s-a impus ca arbitru, fiind al treilea mare partid in peisajul politic francez. Marine Le Pen, lidera formatiunii, refuza insa acest rol, si de fiecare data cand poate ea reaminteste ca partidul sau nu este nici de dreapta si nici de stanga, ci… un partid de patrioti, care nu vor sa se mai ascunda dupa deget si vor sa salveze Franta de la declin…

In urma cu 20 de ani, un anume Bernard Tapie, milionar de stanga devenit pentru scurt timp ministru intr-un guvern socialist, ii califica pe alegatorii Frontului National cu apelativul de 'nemernici'. El folosea in franceza cuvantul 'salaud', si s-ar putea ca traducerea mea sa fie mai edulcorata in raport cu violenta acestui termen. Mai precis, Bernard Tapie, extrem de prezent la ora aceea pe platourile de televiziune, spunea asa: 'Daca Le Pen este un nemernic, cei care voteaza pentru el sunt si ei niste nemernici'.

Diabolizarea Frontului National in Franta este un fenomen mai vechi. Pentru multi socialisti, alegatorii extremei drepte erau niste 'leprosi', carora nu se cuvenea nici macar sa le dai buna ziua. Chiar si dreapta franceza a considerat Frontul National o formatiune nedemna pentru Republica Franceza, o formatiune cu care refuzi orice alinata. Persoana fostului lider al formatiunii, Jean Marie Le Pen, a incarnat, pentru multe decenii, in ochii mai tuturor partidelor politice, tot ce putea fi mai detestabil.

Extrema dreapta franceza a fost sperietoarea politica a tuturor celor care se considerau drept frecventabili, onorabili sau cel putin... normali. Frontul National a fost acuzat in mod sistematic de antisemitism, de xenofobie, de tentatii fasciste si de alte rele absolute… Cand i se reprosa populismul, faptul suna aproape ca un elogiu. Iata insa ca astazi, Marine Le Pen, fiica lui Jean Marie Le Pen, reuseste o uluitoare operatiune de reabilitare a formatiunii. Nimeni nu ar indrazi in acest an de gratie 2012 sa-i trateze de 'nemernici' pe cei peste 6.400.000 de francezi care au votat pentru Marine Le Pen la primul tur de scrutin al prezidentialelor. Acestia sunt considerati acum niste oameni care 'sufera', care nu au fost ascultati in doleantele lor de Republica Franceza, care se tem de un viitor incert, care se simt frustrati sau marginalizati…

Presedintele Nicolas Sarkozy declara chiar ca nu vede nimic reprobabil in faptul ca un francez voteaza cu Frontul National. Daca Marine Le Pen s-a prezentat la prezidentiale, spune acum Nicolas Sarkozy, inseamna ca 'ea este compatibila cu valorile Republicii'. Astfel de fraze erau de neimaginat in urma cu cativa ani…

Intr-un interviu acordat cotidianului Libération, Fran∏ois Hollande are si el aceeasi atitudine de intelegere fata de electoratul extremei drepte. Acest electorat ar fi, citez, 'unul care sufera, compus din mici functionari, din artizani, din muncitori care resimt efectiv un sentiment de abandonare'.

Marine Le Pen respinge insa ideea ca votul acordat extremei drepte ar fi unul 'de criza' (cum spune Nicolas Sarkozy) sau unul contestatar. Nu, afirma ea, este vorba despre un vot de adeziune, intrucat Frontul National a inteles doleantele francezilor. 'Alegatorii care au votat pentru mine, spune Marine Le Pen, stiu cu pertinenta ce nu vor si ce vor. Ei vor protectionism, ei vor stoparea imigratiei, ei vor sa traiasca in conditii de securitate, ei vor sa aiba o prioritate nationala la locuri de munca si la locuinte, ei vor suveranitatea Frantei'.

In timp ce François Hollande si Nicolas Sarkozy incearca deci sa atraga acum acest electorat esential pentru victoria finala, Marine Le Pen are insa proiecte mult mai vaste. Ea mizeaza de fapt pe infringerea lui Nicolas Sarkozy si pe o eventuala implozie sau dislocare a dreptei. In virtutea acestui scenariu, Frontul National ar urma sa atraga o parte importanta a dreptei nemultumita de sarkozism si deci sa-si extinda si mai mult baza, precum si influenta in Franta. Marine Le Pen se pregateste deja pentru alte alegeri, cele legislative din luna iunie, in contextul carora Frontul National este bine plasat in numeroase circumscriptii. Tot ea a anuntat si o schimbare a numelui partidului, pentru a rupe fara indoiala si mai mult cu o anumita imagine negativa din trecut. Iata deci cu ce ecuatie complicata sunt confruntati acum candidatul dreptei si candidatul stangii in Franta, obligati sa tina cont de adevaruri noi care se impun treptat printr-un vot care nu poate fi ignorat.