x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Friptura de simboluri

0
18 Sep 2004 - 00:00

Nimeni nu stie cat de adevarata e povestea cu tiganii, care au mancat lebedele din Viena, dar multi o socotesc prea semnificativa, atat pentru felul in care ne considera Occidentul, cat si pentru felul in care credem noi ca ne considera Occidentul, ca s-o mai puna la indoiala.

Asa se intampla adesea: legenda ii timoreaza pe cei care ar vrea sa i se certifice adevarul. Mai mult, incercarea de a-i dovedi veridicitatea te pune-n ridicol, iar staruinta contrarie, in penibil. Ce sa mai dovedesti, cand toata lumea a convenit ca e fapt, nu diversiune?

E posibil ca tiganii sa fi mancat niste lebede vieneze, dar e stiut ca in lista grozaviilor domestice devenite metafore universale mancatul lebedelor e citat in mai multe randuri ca o proba de primitivism funciar. Omul civilizat se multumeste cu friptura de gasca. Dintotdeauna, lebada a fost un absolut al ideii de puritate in eleganta. Nimeni nu baga la cuptor Pasarea Phoenix. Mancatorul de lebede e mai mult un sub-om. Nici o lege nu interzice ciorba de lebede, pentru ca nici un legiuitor nu-si poate imagina procesul istoric invers, al intoarcerii la conditia de sub-om. Multe zburatoare au norocul de a fi devenit si simboluri, insa nici una atat de legitim ca lebada. E o ingustime de minte s-o crezi doar pasare. Orice privighetoare poate fi, pentru un necitit, o inaripata ca oricare alta. Nu insa si lebada. E ca si cum ai pune Pasarea Maiastra in rand cu gaina si vrabia.

Intr-o ancheta recenta a unei reviste de cultura, privitoare la imaginea Romaniei in lume, se aminteste de episodul din 1990 si de cat rau ne-a facut el. Sunt convins ca daca-i intrebi pe o mie de europeni, unii s-ar putea sa-si mai aduca aminte. C-ar fi citit ceva despre asta. Dintr-o mie de romani, numarul celor care ar avea inca de zis multe despre incident va fi mereu obositor de mare. Al naibii ce rau a putut sa ne umileasca! O umilinta fara zi de scadenta!

Partea proasta, cand ma raportez mental la toata povestea, e ca ma intreb, desi regret ca nu pot sa-mi reprim curiozitatea: oare ce gust o fi avand carnea de lebada? Ar fi ingrozitor sa aiba un gust rau, ca de cioara. Si spun asta intrucat am citit undeva ca are o carne indigesta ca de vanat nefezandat.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de