x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Frivolitatea justitiei valahe

0
06 Apr 2005 - 00:00

Romania se zbate, poticnit si incoerent, sa convinga comunitatea internationala ca-si reformeaza Justitia, un fel de Cenusareasa a integrarii, lasata de izbeliste trandafirie in tristul mandat stanoist.

Perioada aceea, efervescenta doar prin betia obscena a stenogramelor de partid (o pasiune oculta a distinsei criminolog Rodica Stanoiu, se pare!), a ingreunat inutil misiunea urmasilor sai in ale ministeriatului. Din fericire, prestatia pesedistului Cristian Diaconescu, onorabila prin prestanta, onestitate si echilibru, a permis, in extremis, obtinerea notei de trecere in fata exigentilor examinatori europeni, chiar si cu "bonusul" clauzei de salvgardare. Scrutinul din noiembrie 2004 a adus in fruntea ministerului o persoana neinregimentata politic, dar provenind din spatiul judiciar, adica din interior, ca fost procuror si avocat. Aparitia ministrului Monica Macovei pe scena publica n-a fost spectaculoasa, cum se intampla, de regula, in cazul politicienilor de profesie, zgomotosi si porosi, ci discreta, cu stangacii inerente si inevitabile, mai ales vestimentare (de tinuta, in general), si evidente inabilitati manageriale. De altfel, numai inabilitatea, pornita dintr-o sinceritate neindoielnica a intentiilor, i-a produs multe si nedorite neintelegeri cu sefii celor doua parchete, dar si cu Consiliul Superior al Magistraturii. Comportandu-se, adesea, precum membrii ONG-urilor neutre doar declarativ, si nu ca titulara de inalt portofoliu ministerial, doamna Macovei a gafat inexplicabil, marturisindu-si "jena" pentru actualul CSM, escaladand astfel un conflict si asa stanjenitor si contraproductiv. Parca putina diplomatie nu i-ar fi stricat, mai ales ca "cesemistii" au ajuns acolo prin votul colegilor lor si nu prin numirea de catre fortele vrajmase. Dar, pe de alta parte, tocmai adevarurile nerostite in ultimii 15 ani au mutilat chipul Romaniei si nicidecum excesele de franchete. Oricum, de aici si pana la atacul mediatic, de-o grosolana abjectie, construit pe informatia falsa a unui bolnav mintal - "Tatal ministrului Justitiei este acuzat ca a facut politie politica, iar fiica sa este banuita ca i-a musamalizat dosarele" - , este cale lunga si scandaloasa. Presa, de care ministrul Macovei s-a amorezat candriu, s-a pervertit periculos, de vreme ce, in lipsa de argumente serioase, da crezare pacientilor internati la Balaceanca. Am scris si anul trecut, atunci cand candidatul la Primaria Generala, Mircea Geoana, a fost murdarit, pe motive de cascheta ofitereasca paterna, de alti vajnici maidanezi ai democratiei latrate, ca un copil nu are de ce sa raspunda pentru pacatele parintilor, indiferent de gravitatea acestora. E absurd si impotriva firii, a bunului-simt, insa pe malul Dambovitei sinistra anormalitate, de inspiratie sovietica, zburda in voie, contaminand pestriteala din media autohtona. Ca s-o critici pe ministresa Justitiei nu trebuie sa inventezi stiri bolnave psihic sau s-o culpabilizezi pentru vinovatii ce nu-i apartin. Poti sa-i reprosezi, de pilda, ca, in primele trei luni de la investire, nu a supus haosul ce paralizeaza puterea judecatoreasca si a intarziat aiurea elaborarea obiectivelor de redresare a Justitiei; ori ca nu a ales modalitatile adecvate de comunicare cu procurorii generali si cu CSM; sau ca desemnarea organizatiei "Freedom House" a starnit, in mod firesc, pertinente si intemeiate suspiciuni si cate altele. De asemenea, mi se pare de rau augur apatia ministerului in legatura cu iminenta intrare in vigoare a noului Cod Penal. Nici o strategie de aplicare, nici o perspectiva vizionara, nici o dezbatere deschisa (desi sunt probleme urgente, nerezolvate inca: rolul si locul procurorului - agent al Executivului ori magistrat? - , centralizarea excesiva a activitatii de urmarire penala la nivelul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, transformarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie intr-o instanta ordinara, insuficienta salilor de judecata si volumul imens de cauze solutionate de un judecator etc.), nici o initiativa a instantelor si parchetelor care sa usureze trecerea brusca si radicala la viitoarea filozofie penala. Abia la finele lunii martie, si asta sub presiunea termenului impus de UE, Guvernul a aprobat "Strategia nationala anticoruptie" si "Strategia de reforma a sistemului judiciar pentru 2005-2007". Pe hartie, masurile au rezonanta, suna bine, dar, in practica, la baza sistemului, conditiile de munca ale judecatorului si procurorului sunt de-o precaritate rusinoasa si exclud performanta occidentala. In privinta selectiei magistratilor, lucrurile stau si mai prost, rezultatele recentului concurs, patronat de Institutul National de Magistratura, desi previzibile, au dimensiuni catastrofice, halucinante (initial, un singur admis din 820 de participanti!?). Or, geaba programe si strategii, daca "facatorii de dreptate" sunt incompetenti (ce cuvant suav in contextul sumbrei si descurajantei realitati!).

Citindu-l pe Petre Pandrea, realizez ca, din 1950 incoace, nu s-a schimbat nimic si nici nu stiu ce miracol e in stare sa reformeze Justitia romana, una in care "sunt cu mult mai numeroase cazurile de oameni napastuiti, trimisi in judecata de cabinete de instructie si parchete, unde troneaza ignoranti, incepatori sau indivizi cu tendinte satrapice, ametiti de puterea pe care o au, lansand mandate de arestare si trimitand in judecata penala. E si multa frivolitate penala in Valahia. Am auzit procurori grifonand cu creionul rechizitorii definitive, dandu-le grefierului sa le bata la masina si spunand:
- Sa se descurce in fata Justitiei. (…)

Denegarea de dreptate este o infamie. (...) Ideile de drept natural si de dreptate implacabila sunt idei ale omului pururea tanar, ale inimilor curate si ale constiintelor fara prihana, fara tihna si fara de rugina".

De-o sa gasim aceste salvatoare "inimi curate" si "constiinte neprihanite, netihnite si neruginite", reforma Justitiei va fi posibila. De nu, ea se va rezuma la vorbe goale, declamate emfatic cu ocazia simpozioanelor si seminariilor globalizante ori consemnate degeaba in programele de guvernare sau in angajamentele de integrare.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   justiţiei

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de