x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Fudulia lui Gigi Becali şi obsesia Chivu

Fudulia lui Gigi Becali şi obsesia Chivu

de Dan Dumitrescu    |    05 Oct 2007   •   00:00

PUNCTUL PE EI
Meciuri aprige in Liga Campionilor. Dispute pe muchie de cuţit in Cupa UEFA. Subiecte tari, amplu tratate. Temele sportive nu pot face insă o concurenţă distrugătoare apetitului nostru proverbial pentru scandal şi mondenităţi. Fudulia lui Gigi Becali şi obsesia Cristi Chivu iau faţa interesului pentru meciurile pe care Steaua, Dinamo şi Rapid le-au disputat la mijloc de săptămănă.  Â



PUNCTUL PE EI
Meciuri aprige in Liga Campionilor. Dispute pe muchie de cuţit in Cupa UEFA. Subiecte tari, amplu tratate. Temele sportive nu pot face insă o concurenţă distrugătoare apetitului nostru proverbial pentru scandal şi mondenităţi. Fudulia lui Gigi Becali şi obsesia Cristi Chivu iau faţa interesului pentru meciurile pe care Steaua, Dinamo şi Rapid le-au disputat la mijloc de săptămănă.  Â


Goliciunea mai mult dezolantă decăt indecentă a tribunelor din Ghencea este pusă, in principal, pe seama relaţiei conflictuale dintre patron şi suporteri. Pretextul este construit cu abilitate in dublu scop. Pe de o parte, oferă prilejul unui nou afront, oricănd binevenit, care ţinteşte aroganţa şi comportamentul dictatorial de care se face vinovat George Becali. Pe de altă parte, ascunde adevăratul motiv al dezinteresului pentru meciul Steaua - Arsenal. Pentru că le este greu celor care iubesc Steaua să recunoască faptul că au fost zgorniţi din tribune de evoluţiile neconvingătoare ale echipei favorite. Dacă Steaua ar fi avut start bun in campionat, dacă n-ar fi marcat doar şase goluri in opt etape, dacă ar fi convins prin joc şi ar fi realizat un rezultat pozitiv la Praga, biletele n-ar mai fi fost scumpe. Becali ar fi fost injurat, dar ignorat, iar tribunele ar fi devenit neincăpătoare.


Inerţia a funcţionat şi după meci. Evoluţia echipei, una meritorie in raport cu contextul, a fost trecută in umbra comentariilor savuroase cauzate de acelaşi Becali şi visele sale zbărcite. Patronul a fost ironizat la greu, pentru că Anton, Anton cel sfănt, nu a marcat aşa cum pronosticase preacucernicul. Aş zice că e-n regulă dacă n-aş observa că umoriştii trec cu vederea un amănunt. Nici lor nu le-a ieşit pronosticul scorului fluviu, cu foarte multe goluri marcate de arsenali. Le-a ieşit doar zero, acela din dreptul Stelei. Dar la autoironie băieţii sunt de zero-zero, adică nuli.


Să ne ocupăm puţin şi despre obsesia Chivu. Deranjează băiatul acesta cănd nu acceptă transferurile propuse de procuratorii cu pix, deranjează cănd joacă, cănd nu joacă, cănd i se intămplă sau nu i se intămplă. Deranjează, de fapt, tot timpul. A devenit o obsesie, pentru că este căştigător permanent in meciul cu cei condamnaţi să se ascundă printre firimiturile vieţii. La el, banii şi gloria, la ei, umilinţa. La el, fetele frumoase şi posibilitatea de a alege, la ei, şoseaua de centură şi pereţii stropiţi. Ei se bucură pentru eliminarea lui Chivu in meciul lui Inter cu PSV, eu mă bucur că a jucat şi că, probabil, va juca şi in meciul Romănia - Olanda. La Voce d’Italia scrie: "Inter a tremurat in minutul 65. Chivu a fost trimis mai devreme la duşuri, lăsăndu-şi echipa in 10, dar mai ales fără un fundaş care pănă atunci jucase foarte bine". Ei sunt italieni. Noi nu. Â

×
Subiecte în articol: editorial