Fuga de Băsescu ia amploare

Revoluția docților, cum am numit eu mișcarea judecătorilor, unică în felul ei, nesperată, se petrece cu armele subtile ale legii și nu cu sticle Molotov sau spargeri de geamuri, cum fac, la revoltă, păturile de jos. Judecătorii vor să dea jos dănileții dintre ei care i-au compromis prin slugărnicie, partizanat politic și mârlănii făptuite cu și în favoarea arendașului din Deal. E o mișcare de jos în sus care se propagă iute, pe sârmele electrice ale gândului. Cum de s-a ajuns ca o dinastie nobilă, care de la regele biblic Solomon încoace, judecă și împarte dreptatea, să fie reprezentată, la vârfuri, de pleava aspaziilor și neghina hăinelilor pripășite în ea, e  greu de priceput. Să urmărim acest spectacol shakespearian, profund și dramatic, până la actul final care ar trebui să proclame victoria demnității unei profesii neegalate de nicio alta.

O clătinare, fără glorie, se petrece în lumea argaților politici care, adunați în jurul lui Băsescu, și-au zis partid și chiar păreau la un moment dat partid. Gruparea, numită la început PD, membră în Internaționala Socialistă, unde s-a opus cu înverșunare să intre și PSD (noi reprezentăm adevărata stângă din România! - se băteau cu cărămida în piept pediștii lui Băsescu) a sucit-o într-o noapte. Strigătul, la fel de strident, cum este cel scos de o mâță călcată pe coadă cu automobilul, a devenit - noi reprezentăm adevărata dreaptă din România! Anexa onomastică a unui L extras din abecedar le-a conferit alonjă liberală și bâzdâc popular european. Toate mișcările, care l-ar fi făcut și pe Machiavelli să roșească, au fost ordonate de Băsescu. Partidul militar, din slugi în uniformă, a ajuns curând călare pe sacii cu bani ai țării. Ce-a făcut cu ei? Vile, yahturi, averi colosale. Când s-au isprăvit, au împrumutat alții! Miliardele de euro împrumutate s-au volatilizat și ele, cu folos zero pentru țară. Ura poporului a crescut încet și a devenit amenințătoare. PDL a pierdut usturător pe mâna lui Băsescu. Alegerile din decembrie au fost, pentru mulți români, reluarea referendumului din vară. Cetățenii, majoritatea, au votat și în vară și acum pentru demiterea lui Băsescu. Din păcate, un pact idiot, de nonbeligeranță, semnat de Ponta într-o seară la Cotroceni, a dat cu praf peste o strălucitoare victorie a maselor, cărând-o în derizoriu și ridicol. Oricum, ura față de Băsescu a rămas și s-a consolidat, lucru pe care-l realizează și cel mai năvleg pedelist. Un anume Papahagi, argat băsist, scrie că e vremea să-și caute un candidat la prezidențiale nesusținut de Băsescu, peste două alegeri, fiindcă viitoarele sunt oricum pierdute. Tot ce-i susținut de Băsescu e sortit eșecului, constată politicianul portocaliu. Ce vorbești nenică? Păi nu ești tot ăla de alaltăieri? Mihai Răzvan Ungureanu desenează susprinzător portretul viitorului președinte care, e limpede, nu trebuie să fie jucător, nu trebuie să ajungă fluierat de popor, nu trebuie, cu alte cuvinte, să fie alt Băsescu. Da, o zice, acum două zile, MRU. Cezar Preda îi scoate ochii lui Voinescu Cotoi, iar Voinescu Cotoi îl zgârie pe buzoian, fiecare cerând ritos excluderea din partid a celuilalt. Un vicepreședinte pedelist cere dezlipirea rapidă a rămășițelor partidului, atâtea câte mai sunt, de Băsescu. Doar Nuțica Udrea, sărăcuța, se ține după împărat. E el la Predeal? Ea se află la o aruncătură de pârtie, la Azuga, învârtind sarmale. E el la Covasna? Hop și ea acolo, de mână cu unul Cocoș, cu care circulă zvonul că ar avea o relație de afaceri. Doar ea, Nuțica, mai crede în satrap, ceea ce înmoaie într-un suspin de milă și admirație și o inimă împietrită. Fidelitatea, politică firește, a femeilor, e fără margini. Oricum, cu o floare, mă rog, cam ofilită, nu se mai face primăvară, iar dezlipirea, în fugă, de Băsescu ia proporții de masă.