x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fum de pepene

5
Autor: Ştefan Mitroi 13 Aug 2013 - 14:04
Pepeni dulci! Pepeni proaspeți! Pepeni ieftini! Asta strigă bietul om din vârful căruței. Zic bietul pentru că timp de o săptămână n-am văzut pe nimeni să cumpere. Cât de dulci și de proapeți sunt pepenii, nu știu. Siguri însă sunt ieftini. Următorul preț sub cel la care îi vinde acum este să îi dea pur și simplu degeaba. Apare pe mijlocul drumului înainte de mijlocul zilei. Cam pe la mijlocul satului se oprește. Îl opresc de fapt vecinii mei de peste drum, care încearcă să se apere de căldură cu umbra subțire a dudului din poarta Leanăi. Leana e fata lui Marin Țeapă. Cam albă pe la tâmple și cam bunică. Ăl bătrân, tac-so, adică, s-a dus de un car de ani. Vara cel puțin trebuie să fie bine acolo unde s-a dus, că e răcoare!
        
Cum o fi, îmi dau eu cu inchipuitul de peste gard, ca un car cu ani să iasă în calea unui car cu pepeni pe un drum îngust de țară, neputând să treacă unul de celălalt mai departe! Cine ar avea prioritate? Dulceața ieftină a vieții vânzătorului de pepeni? Sau moartea dodora de ani și de uitare a lui Țeapă? Până la urmă eu cred că cei doi s-ar înțelege. Lui Țeapă i-ar plăcea să audă pe ce vrea să-și dea pepenii omul viu din căruța cealaltă. Pe o țigară! Un pepene pe o țigară, ăsta e prețul pe care-l cere vânzătorul. El, Țeapă, i-ar da, însă nu are. Nu prea avea nici atunci când trăia, de unde să aibă acum? Gheorghe Ulmeanu, nepotu-său, care stă la umbra dudului alături de Leana, i-ar da și el. De unde însă, că i-ar trebui și lui! D-asta l-a și oprit pe omul cu pepeni, ca să-l întrebe dacă n-are o țigară. L-a întrebat în fiecare din zilele trecute, iar răspunsul primit a fost la fel: Păi mai vindeam eu pepenii pe țigări dacă aveam? Ia un pepene, dacă vrei. Gheorghe ar lua, dacă pepenii ar fi de fumat, dar nu sunt, așa că-și pune pofta în cui. El, omul din căruță, nu! Deoarece îl văd plecând mai departe și strigând același lucru. Aproape că-mi vine să mor de ciudă că nu sunt fumător.
     
Privesc de peste gardul casei în care m-am născut la tristețea sfășietoare a acestei zile de vară. Ea se compune din tristețea de pe chipul vânzătorului de pepeni și cea din ochii umezi și adânci ai calului.
   
Carul cu moartea lui Țeapă din închipuirea mea se dă la o parte, ca să-i facă loc vieții din celălalt car să meargă mai departe. Mama ei de viață! Și de pepeni! Și de vară! De ce doar dulceața morții să fie bună? Răcoarea vie din lăuntrul pepenilor ce-are?
  
Viață de pepene, viață de om- două rotocoale de fum pe care le văd urcând pe cerul verii degeaba.  Și-un cal îngîndurat trăgând cu puterile lui puține acest cer peste lume!



Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de