x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fumul şi cenuşa

0
Autor: Ştefan Mitroi 29 Mai 2012 - 12:32

Exact, dar exact cand sa inceapa meciul lui Bute cu Froch, am oprit radioul. Noaptea imi place sa ascult, nu sa privesc, dar de data aceasta n-am avut curajul sa o fac. Numai ca de ce mi-a fost frica n-am scapat, mi-a aparut vocea crainicului in vis si mi-a comunicat rezultatul. Primul lucru pe care l-am facut dimineata a fost sa dau drumul la radio. Vocea din vis nu ma mintise. Zau ca mi-a venit sa turbez de ciuda. O buna parte din cei 97 de pumni incasati de Bute i-am simtit in capul meu.

Nu-l cunosc personal pe flacaul din Galati, victoriile sale de pina la meciul de saptamana trecuta nu m-au miscat prea mult, le socoteam ale lui si mai putin sau deloc ale mele, ale romanului care sunt, vreau sa spun. Infrangerea din noaptea de sambata a devenit dintr-odata si a mea. Desi meciul a fost corect, rezultatul mi s-a parut nedrept. Un golan de-al gentlemenilor il snopise in bataie pe un gentleman al golanilor. Taman cand aveam ocazia de-a le dovedi ca suntem chiar asa cum ii numesc ei pe unii dintre noi, ne-a apucat domnisoreala, comportandu-ne ca la pension.

In general, imi sunt simpaticii englezii. De data aceasta insa, aproape ca i-am urat. N-am nimic sa le reprosez. Nici lui Lucian Bute. Nu ma intrebati de ce, dar a fost dorinta mea de a-i lua de pe umeri o parte din povara infrangerii. Din suferinta ei, mai bine zis. Cum bine se stie, noi, romanii, cam suntem invatati cu infringerile, iar ei, britanicii, cu victoriile. Cred ca de la asta a venit durerea pe care am resimtit-o, nu de la pumnii batausului din Nottingham. Nu Lucian Bute, ci logica mereu stramba a acestei situatii e de vina. Lua-o-ar mama dracului de logica!

In acelasi sfarsit de saptamana, un poet fascist se intoarse din Ungaria sub forma de cenusa pentru a-si gasi cica linistea in pamantul din care s-a nascut. O zi mai tarziu, iesi si fumul, desi logica, iarasi logica, indragi-o-ar ciorile( alea din Doina lui Eminescu), ne spune c-ar fi trebuit sa fie invers, mai intai fumul si abia dupa aia cenusa. Numai ca in cazul de fata fumul si cenusa au legatura cu istoria, iar istoria cu anumite fumuri ale Budapestei. Ar fi o prostie sa ne facem ca nu observam asta, ca si faptul ca mana care l-a spanzurat la Mircurea Ciuc pe Avram Iancu e inrudita cu mana care a incercat sa-i dea foc la Targu Mures.

Nu pledam pentru retezarea acestor maini, ci a idealurilor nationaliste care infierbanta capatinile ce le pun in miscare. Sigur, ne putem retrage ca la meciul lui Bute in corzi, numarand pumnii pe care-i avem de incasat. Ce facem insa cu durerea de dupa? Cu cine o s-o impartim? Ar mai fi, desigur cate ceva de spus despre demnitate si despre umbra lui Avram Iancu! Pana nu incepe fumul sa ne intre in ochi, iar jarul ce mocneste in cenusa sa ne arda la talpi si la teritoriu.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de