x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Gabriela Vrînceanu Firea: Mult zgomot pentru prea puţin

0
Autor: Gabriela Vranceanu Firea 19 Sep 2008 - 00:00

Cît tărăboi a ieşit din cauza devansării plăţii pensiilor majorate, de la 1 octombrie, ce vor fi practic plătite din 14 ale aceleiaşi luni, mintea unui cetăţean dintr-o ţară civilizată nu poate cuprinde. Cu energia şi patima consumate, nu în scopul de a potenţa sursa de finanţare, ci de a bagateliza mărirea însăşi sau de a demonstra imposibilitatea plăţii pe termen lung, am fi construit noi, cei de aici, lucrători în politică şi în presă, măcar un drum naţional, dacă nu o autostradă.



Cît tărăboi a ieşit din cauza devansării plăţii pensiilor majorate, de la 1 octombrie, ce vor fi practic plătite din 14 ale aceleiaşi luni, mintea unui cetăţean dintr-o ţară civilizată nu poate cuprinde. Cu energia şi patima consumate, nu în scopul de a potenţa sursa de finanţare, ci de a bagateliza mărirea însăşi sau de a demonstra imposibilitatea plăţii pe termen lung, am fi construit noi, cei de aici, lucrători în politică şi în presă, măcar un drum naţional, dacă nu o autostradă.

Şeful opoziţiei social-democrate, Mircea Geoană, a riscat afirmînd că a "şantajat" Guvernul liberal pentru ca acesta să aprobe plata pensiilor mărite mai devreme.  Cei care anul trecut tunau şi fulgerau că nu sînt bani de creşterea pensiilor, că se dă bugetul naţional peste cap, că legea care permite majorarea e o minciună, un truc public, menit a atrage simpatia electoratului de vîrsta a treia, au ieşit şi acum la rampă, dar cu discursul înmuiat. E bine că s-au găsit bani pentru pensii, e rău că nu au fost crescute substanţial şi veniturile profesorilor. Democrat liberalii vorbesc despre 350 de mii de cadre didactice care ar fi fost lăsate pe dinafară, pentru că Guvernul şi opoziţia de stînga s-au gîndit numai la cei în vîrstă, nu şi la dascăli.

Problema se pune îndîrjit şi ambiţionat. Se mai aşază şi într-o matcă de revanşă socială. Cu alte cuvinte, ieşiţi voi profesori pe stradă şi strîngeţi-i de gît pe pensionari, că şi-aşa fac umbră degeaba pe pămînt, patru ani de zile, cînd devin din nou interesanţi, la vot. Din start, gîndul că e ceva normal să pui în contradictoriu ingineri versus doctori, copii contra mame care alăptează, militari cu cercetători, în cazul nostru profesori contra pensionari coboară atît de jos discursul public încît mă întreb ce urmează?

Cu ce ne-ar mai putea uimi politicienii noştri? Ce ar mai putea inventa, pentru a transforma dezbaterea democratică de idei în mahala, contradicţia de filozofii politice în urlete pe stadioane, stabilirea unui consens politic, pe anumite teme folositoare pentru cei consideraţi "bobor" în ani liniştiţi şi "drag popor" în ani tulburi, de campanie, să ajungă la fel ca răfuielile între găştile de carier.

În loc de pistoale şi săbii, uzitate de interlopi, politicienii noştri ies la atac cu minciuni, omisiuni în cel mai bun caz, răzgîndeli, acţiuni subversive, alianţe pe care le folosesc, deşi îi "umilesc”, trocuri care le convin de minune dar de care se jenează, ca de ceva ce în mod normal ar repudia. Numai că, la noi, demult politica nu mai e una normală. Vă dau un exemplu. Cum poate un preşedinte de ţară săracă, în tranziţie, cu probleme de sistem, să se pună de-a curmezişul măririi pensiilor, arătîndu-se exagetat şi ipocrit de precaut cu bugetul naţional, numai pentru că partidul de la guvernare e altul decît cel din care provine? Iar în Parlament există susţinere din partea PSD şi PC, partide pentru care preşedintele a epuizat toate jignirile posibile din vocabularul său de bază, doar-doar i-ar fi reuşit discreditarea lor pe veci. Amnezici selectivi, politicienii uită că funcţiile sînt trecătoare, că declaraţiile lor rămîn înregistrate şi putem face apel la ele în orice moment. Cei care de regulă tac şi fac chiar mai mult decît spune legenda.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de