x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Găleata cu lături

0
Autor: Radu Tudor 05 Ian 2011 - 19:41

De o bună perioadă, tribuna Palatului Cotroceni a devenit o platformă de acuzaţii, fondate şi nefondate, lansate de-a valma de preşedintele României la adresa concetăţenilor săi. Pentru vremurile grele pe care le trăim şi mai ales pentru proastele rezultate în guvernare, nu sunt devină cei care conduc. Nu! S-a inventat conceptul „poporul e de vină pentru modul în care este condus”. N-am avut parte, în ultimul an şi jumătate, decât de arătarea cu degetul, spre unii şi alţii. Ba judecătorii, ba cei din educaţie, medicii incompetenţi şi care cheltuie banii ţării, politiştii guralivi şi prea numeroşi, funcţionarii de la finanţe care adună bani puţini. În general, nişte bugetari care nu-şi fac treaba. De asta arată ţara asta de urât, pentru că ei sunt prea mulţi şi prea bine plătiţi. Şi statul, prin vocea celui care se comportă ca şeful, a decis: tăieri de salarii, concedieri şi multă reformă aducătoare de necazuri.

Nu mă aştept ca preşedintele României să-i protejeze pe cei care nu-şi fac datoria. Trebuie să aibă şi el atitudine. Ceea ce mă deranjează profund este însă faptul că preşedintele Băsescu spală toate rufele în public. Iese la pupitrul palatului prezidenţial şi începe să arunce cu lături în tot felul de categorii profesionale. De ce ne mirăm atunci că marile puteri europene spun despre noi că nu merităm să accedem în spaţiul Schengen? Cele mai bune argumente sunt oferite chiar de preşedinte, prin tabloul sumbru pe care-l descrie săptămânal, prin intervenţii televizate. Dacă Traian Băsescu nu găseşte nimic bun la el în ţară, cum să găsească un francez sau un german ceva mai de soi la Bucureşti? Dacă are nişte nemulţumiri justificate până la un anumit nivel, locatarul de la Cotroceni ar trebui să rezolve aceste probleme în interiorul cercului puterii.

Să se ducă la Palatul Victoria sau să-i cheme la Cotroceni pe ineficienţi. Să dea cu ei de toţi pereţii, să-i critice, să-i mobilizeze, să le spună ce au de făcut pentru că el ştie mult mai bine. Şi să vedem că se mişcă ceva cât de cât. De critici, observaţii de pe margine şi constatări puerile suntem sătui cu toţii. Diferenţa dintre oamenii simplii şi cei care au pârghiile puterii în mână este că cei din urmă pot schimba lucrurile. Au bugetul statului la dispoziţie, o armată de oameni, logistică, împrumuturi internaţionale şi tot ce se poate imagina. Cu toate astea, roata se învârte foarte greu, aproape insesizabil. Recunoaşterea responsabilităţii politice pentru eşecul Schengen este doar un mic pas pentru acceptarea unui tablou foarte larg de nerealizări şi eşecuri în domeniul politicilor publice.

Ştim cu toţii, nu e un secret pentru nimeni. Traian Băsescu iubeşte haloimăsul, tensiunea, scandalul, agitaţia continuă. Aproape nimic nu poate fi aşezat şi relaxat în jurul său. Unii vor spune că poate nu-i nevoie acum de relaxare. Că trebuie să ne mobilizăm, să fim foarte activi. De acord, cu o condiţie. Totul să fie raţional, bine făcut şi să existe acea minimă încurajare de care au nevoie oamenii pentru a trece printr-o criză. Dacă lor li se dă în cap în fiecare zi, pe fondul reducerii veniturilor, a creşterii taxelor, a concedierilor, cum pot ei spera la mai bine? Cum să arate 2011 ceva mai normal, dacă toată atmosfera întreţinută de la cel mai înalt nivel este de maximă neîncredere în cele mai importante categorii profesionale şi sociale?

Găleata cu lături trebuie înlocuită urgent cu un mesaj decent şi responsabil, până nu va fi prea târziu pentru noi, ca ţară. Pentru Traian Băsescu, în calitatea sa de om politic, nu se prea mai poate face nimic...

Din acest punct de vedere, perspectiva României, atât cea internă cât şi cea externă, este una destul de sumbră. În curând vom atinge 100 de miliarde de euro datorie publică şi privată, măsuri care să ducă la o creştere economică nu se prea văd, pesimismul face ravagii în rândul românilor de rând când vine vorba de viitorul lor. Cred că în locul criticilor violente şi a învinovăţirii nejustificate pentru cei care l-au votat preşedintele Traian Băsescu ar trebui să dea un semnal de încurajare. Nu falsă, nu prin declaraţii diversioniste de genul „se pare că am depăşit criza, vom ieşi din criză”, repetată obsesiv de doi ani de când avem probleme. Dacă are cu ce să se laude în lunga sa domnie de 6 ani, preşedintele trebuie să afirme lucrurile concrete. Nu reforma în educaţie, făcută sub mandatul singurului ministru al Educaţiei din ultimii 20 de ani care n-a predat nici măcar o oră.

Acestea sunt aspecte abstracte şi extrem de controversate. Spre exemplu, să ne anunţe Traian Băsescu dacă va dispărea coada infernală de pe DN1 între Bucureşti şi Braşov, în timpul sărbătorilor de iarnă. Mai are patru ani la dispoziţie, timp în care poate zbura liniştit cu elicopterul din mijlocul kilometrilor de maşini conduse de şoferi, supăraţi pe bună dreptate. Dacă se va întâmpla asta, sunt de acord să numim perioada 2004-2014 drept „un deceniu de împliniri măreţe”.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de