x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Galop de mârţoagă

0
Autor: Florin Condurateanu 20 Aug 2015 - 09:50
Nu numai talentul ieşit din tipare i-a unit sufleteşte pe cei dintr-o generaţie de aur pentru scena şi ecranul ţării, le-a apropi­at inimile şi zbuciumul de a câştiga un ban cinstit pentru a-şi plăti căminul şi cantina. În acel an au intrat la Universitatea de teatru şi film tineri cu har excepţional, aşa că au absolvit strălucitor Amza Pellea, Mircea Albulescu, Draga Olteanu, Victor Rebengiuc, Sanda Toma,Dumitru Rucăreanu. Studenţi săraci, veniţi de la ţară, câţiva dintre ei încropiseră o mică orchestră, cântând pe la nunţi şi botezuri. Din ea făceau parte şi Amza, şi Rucăreanu. Au fost chemaţi să cânte la o nuntă unde­va într-o comună din Oltenia. Au coborât într-o gară mică şi la poartă îi aştepta din partea naşilor o căruţă ca vai de ea, cu un oltean plictisit pe capră, iar înhămat un cal de i se vedeau coastele, o mârţoagă. Studenţii la Teatru au urcat în căruţă cu acordeonul, toba, chitara şi vioara, aşa că vizi­tiul a urnit droşca, scârţâind din roţile neunse, spre bătătura unde aşteptau nuntaşii. Numai că „bidi­viul” abia se târa, căruţa înainta ca melcul, iar olteanul de pe capră picotea. Studenţii la Teatru încear­că să grăbească „echipajul” cu orchestra transportată de calul costeliv, „bre, foloseşte niţel biciul, că a adormit calul, dar văd că nici biciuşcă n-ai, hai mai repe­de, că ajungem la botez, nu la nuntă, şi ne înjură mirele şi naşii!” Şi atunci, olteanul vizitiu a avut o reacţie de i-a lăsat cu gura căscată pe viitorii actori. Fără bici, olteanu’ cu pălăria decolorată a strigat convingător spre cal: „Mili­ţia!”. Şi mârţoaga a luat-o la galop, hurducăind acordeonul, toba, bălăbănindu-i şi pe studenţii cântăreţi. Calul trăgea căruţa şi noaptea, când bieţii săteni, sără­ciţi, mai luau câţiva ştiuleţi de porumb de pe pământurile trecu­te cu forţa la CAP, iar baubaul erau miliţienii care voiau să-i prin­dă şi să-i bage la zdup pentru câţiva porumbi.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de