Gânduri şi cuvinte care se împlinesc

In Occident este la mare moda o carte, cred ca netradusa in Romania, inca. Cineva o citea langa mine recent si, dintr-o data, mi-a spus cu voce tare; 'Autoarea cartii povesteste aici despre aventurile ei intr-un ashram din India, unde s-a dus sa-si caute fericirea. Povesteste despre drama ei mentala in momentele in care a fost pusa sa mediteze si sa recite o mantra si, uite, ce zice: fii atent la ce meditezi, sa nu cumva sa ti se implineasca.

Un barbat care era si el in ashram a tot meditat asupra marii lui dorinte de a avea o inima deschisa si a ajuns sa faca apoi o operatie pe cord deschis'. Imediat dupa ce am avut o interesanta convorbire pe marginea faptului ca dorintele si gandurile noastre se pot implini, adesea exact asa cum le formulam la nivel constient, am deschis televizorul intr-o seara exact atunci cand era relatata o stire despre tanarul culturist, care a fost spulbe­rat cu motocicleta sa cu tot intr-o noapte, in Bucuresti. O prietena apropiata de-a lui spunea in interviul cu pricina: 'Era un baiat deosebit, atat de bun! Spunea des ca 'isi doreste sa aiba o moarte usoara si ca vrea sa moara pe motor'. M-am gandit, desigur, la observatia 'ai grija la ce meditezi fiindca se poate sa se intample' si apoi la faptul ca nu-i rau sa veghezi cu mai mare indemanare la ceea ce gandesti si spui, caci se poate sa se intample, de asemenea.

Cazurile de mai sus nu fac altceva decat sa atraga atentia asupra pu­terii creatoare a gandirii noastre. Asupra puterii noastre de a ne crea realitatea intr-un mod pe care nu-l sesizam si caruia nu-i dam atentie. In ochii nostri, realitatea exterioara pare palpabila, pare puternica si creata de lumea inconjuratoare, iar noi parem marunti, dependeti de toti ceilalti, de structurile sociale, de starea vremii, de hachitele vulcanilor si de alegerile oamenilor. Ca o consecinta a acestei investitii in puterea realitatii fizice si in lipsa noastra de putere, devenim inconstienti de ca­litatea noastra de creatori, ca si de pu­terea cuvintelor pe care le rostim, a gandurilor ce ne trec prin minte, a emotiilor ce par sa ne asalteze din neant. Credem ca putem gandi orice si credem ca gandurile noastre sunt un secret. Credem ca putem spune cuvinte si putem exprima convingeri, fara nici un fel de consecinta.

Chiar daca nu avem demonstratii stiintifice revelatoare sau relevante care sa ne ajute sa ne responsabilizam in pri­vinta gandirii, a rostirii si a faptelor noastre, experienta din viata de zi cu zi ne aduce pe tava suficiente dovezi ale puterii creatoare a gandirii noastre. Uneori, ele sunt publice, ca in cazurile mentionate mai sus si multe dintre aceste dovezi se prezinta ca­tegoric si clar in experienta de viata a fiecaruia dintre noi. Faptul ca nu cunoastem precis mecanismele acestui proces de materializare a gandurilor si a convingerilor umane nu inseamna ca el nu exista. Ceea ce se intampla exista, pur si simplu, si nu mai are nevoie de alte dovezi. De aceea, situatiile publice pot avea chiar sensul de a ne ajuta sa ne trezim si sa intelegem ca ceea ce gandim conteaza. Ceea ce spunem cu toata convingerea se poate materializa intr-o zi.

Cei mai tineri trebuie sa stie ca gandurile negative, inclusiv cele legate de moarte, nu sunt o exceptie a mintii lor. Daca va trec asemenea ganduri prin minte, ele nu sunt singulare. Majoritatea oamenilor au auzit asemenea ganduri trecand prin propria lor minte; ceea ce ne diferentiaza insa este capacitatea noastra de a accepta ca gandurile negative, urate, distructive apartin speciei umane, trec prin toate mintile, numai ca unii dintre noi se concentreaza asupra lor, iar altii le modifica sau isi concentreaza atentia asupra unor ganduri opuse. Nu-i nefiresc ca-n mintea unui tanar sa circule ganduri negative, ingrijorari, anxietati sau tot soiul de interpretari distructive; li se intampla tuturor, asta-i bine sa stim. Si apoi e bine sa stim ca gandurile sunt trecatoare, nu trebuie sa ne temem de ele, dar nici sa acceptam ca tot ce ne trece prin minte este real. Sa punem la indoiala gandurile urate ale mintii noastre.

Ne putem gandi ca dorim sa murim la 90 de ani pe motor, ne putem dori o inima deschisa, dar afirmand cu precizie ce inseamna asta... 'Vreau sa fiu un om mai bun, vreau sa inteleg lumea si pe mine insumi, vreau sa iubesc' ar putea insemna sa ai o inima deschisa. Altfel, ceea ce gandim si cerem este perceput de inconstient ca o dorinta a noastra si materializata mot a mot. Sa retinem ca mintea noastra constienta gandeste, vorbeste, da ordinele, iar cea inconstienta se ocupa de restul; este aici vorba despre un proces de autosugestie. A fi rationali nu-i deloc gresit, dimpotriva.

Mintea constienta este fundamentul capacitatii noastre creatoare si de aceea tot ce credem, tot ce este convingere, toate ideile acceptate la nivel constient pot intra in manifestare (deci se implinesc acele cuvinte si ganduri in care credem).