Garderoba cu 400de costume

Orice miliardar cu o garderoba de patru sute de costume are, cum spun psihiatrii cand isi menajeaza pacientii, o mica problema.

Iar daca miliardarul e rus, problema, oricat ne-am stima noi vecinii, nu e in nici un caz una mica. Miliardarul slav il maimutareste pe cel american. Nici yankeul nu-i tocmai sanatos la motive, insa una e sa porti in fiecare zi alte haine intr-o societate de consum, unde bogatia e la tot pasul, si alta sa te dai mare intre nevoiasi si zdrentarosi. Americanul e excentric, petrolistul rus e neam prost. Si macar de-ar fi vorba de o vedeta, dar insul, a carui garderoba am vazut-o intr-un film de televiziune despre nababii Moscovei, era un om de afaceri cu pretentii de respectabilitate. El isi prezenta costumele, pe care urma sa le imbrace numai o data, ca pe o chestiune de rang, ca pe o conditionare profesionala. Ca si cum cine vinde petrol trebuie sa incalte o mie de pantofi anual, cine mananca icre cu polonicul e musai sa aiba si camasi cu zecile de mii si cine intoarce banii cu lopata nu e om intreg, daca nu-si asorteaza limuzinele cu cravatele.

Cand nu mai stii cate costume ai, imbracatul nu mai e un rafinament, ci o nesfarsita zapaceala. La prima purtare, putine sunt hainele in care un om se simte bine. Miliardarii nu cumpara imbracaminte de gata. E destul sa te intrebi la cate probe se supune bogatasul rus, care-si primeneste o data in an garderoba cu patru sute de costume, ca sa te ia ameteala si sa intelegi ca omul e masochist. Ca nu se simte bine decat daca se simte prost. E in firea umanului sa te atasezi de niste lucruri. Sacoul meu preferat ramane numarul unu in alegere si cand s-a tocit in coate si trebuie abandonat. As vrea sa-l mai port macar inca o zi, inainte de a-l lepada definitiv. Cunosc multi oameni care nu au retineri, cand e sa vorbeasca de o seama de obiecte din jur cu toate cuvintele iubirii. I-am cerut unui arhitect o guma moale, fiindca avea doua, si el mi-a zis ca-mi da altele, nu insa si pe acelea, deoarece s-a atasat de ele. "Cand se tocesc imi vine sa plang." E si asta o ticneala, insa una la scara trairilor naturale.

Ce m-a speriat in purtarea nababului cu 400 de costume de aruncat nu era mandria cu care ar fi sa se insoteasca orice demonstratie de putere, ci dispretul pentru valorile traditionale ale cotidianului. Cand iti faci un costum din cea mai scumpa lana de vicuna si-l cosi cu fir de aur doar ca sa te falesti cu el o zi, trufia trece direct in batjocura. Miliardarul rus nu-si poarta hainele, el le ucide. Averea, socoteste inavutitul peste noapte, ii da dreptul sa strice, sa distruga, sa-si bata joc de lucrurile care le fac viata placuta celor din jur. El se vede mai presus de semeni prin faptul ca-si poate permite sa nu iubeasca tot ceea ce omenirea marcheaza in modul cel mai firesc prin sentiment.