Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Începe. Astăzi începe returul. Starea de start a inculpaţilor nu pare deloc promiţătoare. Declaraţiile prin care făptaşii ies la rampă lasă impresia că echipele primei ligi se feresc de competiţie ca dracu de tămâie. Semn de slăbiciune, semn că perioadele de pregătire nu au oferit combatantelor informaţii care să le întremeze încrederea în sine. Cred că solicitările de amânare a debutului de sezon au fost mai degrabă motivate de intemperiile acumulărilor precare şi nicidecum de înămeţirea terenurilor de joc. Dar, toate aceste discuţii au rămas în urmă şi, cu sau fără de voie, echipele primei ligi se vor conforma calendarului competiţional dinainte stabilit.
Startul oficial al competiţiei mai este încă aşteptat pe parcursul a câtorva ore. Dar startul oficial a fost furat de împăraţii vorbelor. Războiul cârcotaşilor se poartă pe frontul arbitrajului. Marea dramă naţională o constituie faptul că federaţia a pus piciorul în prag şi nu mai acceptă arbitrii de împrumut, aşa după cum au solicitat mulţi dintre conducătorii cluburilor de prima divizie. Cel de-al doilea subiect care animă spiritele este acela al delegărilor. Toţi cei care se înscriu la cuvânt pe aceste teme vor să ne convingă de faptul că sunt victime inocente ale unor veroase lucrături de culise. De-ar fi să credem fiecare reclamant în parte, ne-am împotmoli în cel mai paradoxal dintre paradoxuri. şi anume acela că în liga lui Mitică toate echipele sunt persecutate de arbitraj şi nici una dintre ele nu este, Doamne fereşte, avantajată de fluieraşi. A dracului situaţie! A dracului şi, aparent, fără ieşire. Dacă renunţăm însă la aparenţe, dacă nu mai mimăm credulitatea şi citim corect declaraţiile teribililor conducători de cluburi ajungem la concluzia că aceştia nu vor decât să ajungă prin şmecherie ieftină acolo unde altfel nu pot ajunge.
Experimentul fluieraşilor de împrumut a funcţionat în returul campionatului. Cu rezultate lamentabile. Ne-au colindat mulţi arbitri de duzină care au stricat meciurile mai abitir decât ai noştri autuohtoni. Vi-l mai amintiţi pe Anastasios Kakos, cel care s-a făcut de nume personal la meciul Ceahlăului cu Unirea Urziceni? Grecul a concurat în gafe orice arbitru român în zi proastă. Grecul a fost însă repede uitat. Despre un român cu aceeaşi prestaţie am fi atârnat trena scenariilor diabolice şi a unor nesfârşite comentarii. Pentru că suspiciunea ne omoară. Iar suspicioşi incurabili nu sunt decât aceia care, la rândul lor, au comis fapte pentru care ar avea de plătit.
Delegarea arbitrilor este, după cum spuneam, alt subiect de dispută al garizilor din Fotbal. A devenit un obicei al patronilor sau conducătorilor de club să conteste, aşa, preventiv, orice delegare. Concret, Augustus Constantin este contestat acum şi de Cristi Borcea şi de Adrian Mititelu. Două sunt motivele acestei practici. Fiecare dintre contestatari crede că astfel creează presiune pe arbitru în folos propriu. Pe de altă parte, contestarea creează premisle unor eventuale scuze în caz de insucces. Altfel spus, mânării! Echipele puternice pot învinge chiar şi arbitrajele proaste. Iar echipele care cu adevărat nu fură îi pot dovedi pe ciorditori.
