Gata și cu tehnocrația!

Schimbările prin care a trecut societatea românească au fost de cele mai multe ori compromise de superficialitatea societății încă necoaptă în evoluția sa democratică, cu un rural ușor mituibil cu plasele cadou, cu amenințările sau promisiunile primarului și un un urban din care generații întregi lipsesc de la vot pentru că nu le interesează politica, iar atunci când apar își trântesc năduful pentru un copac uitând cum arată pădurea. Ani întregi primarii-panseluță au fost votați pentru că “au furat, e adevărat, dar au și făcut ceva”, admiratorii băncuțelor și panseluțelor nedorind să știe niciodată câte miliarde s-au dus pe ele. Geoană a pierdut alegerile pentru că s-a dus la Vântu sau pentru că “e omul Moscovei ”, în timp ce adversarul său era tartorul corupției și plin de cârdășii cu oamenii Moscovei, de tip ALRO sau Gazprom. Iar exemplele pot continua preț de câteva zile de lectură, nu acesta e scopul.

Ieșirea tinerilor în stradă după tragedia de la Colectiv este compromisă acum de același microb al superficialității. Al preluării după ureche a mesajului lor , urmată de un răspuns pe picior. Să-i trimitem la plimbare pe politicieni și să dăm țării un guvern de tehnocrați! Perfect! Să citim ce o fi aceea tehnocrație: “sistem de guvernare controlat de tehnicieni, îndeosebi experți tehnici, ca alternativă la cel în care conducerea o au factorii politici“.

Or alegerile domnului Cioloș provoacă multă confuzie în privința a ceea ce înțelege domnia sa prin expert. Doamna Guseth e numai bună pentru a aviza legalitatea tuturor actelor normative fără să fi făcut măcar Dreptul? Doar pentru că a condus un ONG foarte vocal în apărarea regimului Băsescu? Opțiunea inițială pentru Ministerul Sănătății, tânărul de 28 de ani, Andrei Baciu, care nu a terminat nici rezidențiatul, putea face față unei situații precum tragedia Colectiv? E suficient că i-au plăcut domnului Cioloș câteva dintre ideile tânărului, așa cum s-a justificat ulterior? Sociologul Dâncu este expert în dezvoltare regională? Altă întrebare: de când apartenența la un partid anulează competența? Pentru că tot premierul desemnat a spus că a vrut să păstreze doi miniștri foarte competenți din fostul Executiv, dar ca să nu fie discuții, a renunțat. Altă întrebare: neapartenența la un partid e în sine o virtute? Dacă ideea unui guvern de tehnocrați trebuia să fie alternativa la corupția partidelor, ce ne facem cu propunerea de la Educație, care are o plângere penală depusă la DNA nu de un om care trăiește cu gâsca după ușă, ci de sindicatul din Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației, plus un dosar care se judecă deja la Curtea de Apel? Dar cu domnul care deține un site extremist? Cum tinerețea în sine nu poate fi o virtute și nici absența unui carnet de partid nu poate fi, guvernul Cioloș poate avea soarta echipei de fotbal din curtea școlii, adunate de vreo doi puștani care au vrut să facă un meci într-o după amiază și au chemat fiecare pe cine cunoșteau. Diferența majoră e că puștii – fie că au pierdut sau au câștigat – s-au dus acasă transpirați, unii hăhăind, alții îmbufnați, poate s-au și încăierat un pic, poate și-au dat și la glezne, dar n-au tranșat cu partida lor soarta unei țări.