x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Geografia, mai tare ca istoria?

0
Autor: Adrian Severin 22 Dec 2010 - 18:28
Geografia, mai tare ca istoria? Cristian Marcu/


143677-72.jpgÎn opt eseuri reunite sub titlul „Că­lă­to­rie geopolitică”, politologul ameri­can George Friedman formulează câteva teze interesante: 1. NATO este un muribund care nu mai are nici raţiunea de a fi nici forţa şi voinţa de a-şi apăra „teritoriul”, iar UE este un avorton zămislit din frivolitatea trans­na­ţională a egoismelor naţio­na­­le recurente. 2. Vidul de putere creat prin inevitabila implozie a acestora va fi umplut de Rusia şi Germania – doi superactori ciclic resuscitaţi – care, asociindu-se sub presiunea interdependenţei, vor strivi statele central-europene din vecinătatea comună. 3.

În ciuda unei atari evidenţe, respectivele state continuă să îşi pună speranţe iraţionale în capaci­ta­tea protectoare a UE – România, ca să scape de amintirile rele ale trecutului prin refugiul în iluzia europeană; Polonia, întrucât acceptând ca legic tragismul destinului său, preferă să se prăbuşească sub semnul eşecului unei cauze nobile; Moldova, fiindcă nu poate exista decât ca parte a altceva; Ucraina, pentru că, incapabilă să depăşească diviziunile interne, crede că poate rămâne suverană şi unitară doar găsindu-şi protectori externi. 4. Unica soluţie pentru salvarea celor pe care geografia i-a condamnat să trăiască în cleştele germano-rus este constituirea într-o confederaţie intermarium care să unească Marea Baltică cu Marea Neagră, având în Turcia ca putere regională în revenire o ancoră sudică şi în SUA un levier global. (Chiar dacă în prezent are alte priorităţi geo-politice, în cele din urmă America va interveni iarăşi spre a interzice dominaţia Europei de vechile puteri imperiale Rusia, Germania şi eventual Franţa.)

Excelenta analiză a dr Friedman ajunge la o concluzie eronată, întrucât uită faptul esenţial că, determinând acţiunea oamenilor, variabila geografică nu produce doar istorie, ci schimbă prin intermediul istoriei şi datele geografice.

Geografia Europei şi a lumii este alta azi decât cu secole în urmă. Prin dezvoltare tehnolo­gică şi transformare demografică, spaţiul acţiunii umane s-a dilatat, iar timpul acţiunii s-a comprimat. Aceloraşi imperative geografice omul le poate da astăzi alte răspunsuri.

Pe de altă parte, istoria Europei nu este doar cea a concurenţei între comunităţi umane cu nevoi şi capaci­tăţi determinate de mediul geografic, ci şi cea a luptei între naţiunile imperiale (Franţa, Anglia, Rusia, Germania) şi imperiile multinaţionale (otoman şi habsburgic). Pentru o vreme, cele dintâi au prevalat. În consecinţă, am avut două războaie mondiale şi un război rece. UE este soluţia impusă de nevoia păcii. Ea nu este un proiect de laborator în care îşi pun speranţe deşarte naţiunile eşuate, ci un „dicteu” geo-politic pe care îl recunosc instinctiv tocmai cei care au suferit mai mult de pe urma logicii naţional-suveraniste. UE este resu­recţia multiculturalismului civic de tip habsburgic în condiţiile succesive tragicii experienţe a Holocaustului şi a fracturii ideologice a lumii. Dacă SUA nu pot accepta dominaţia franco-germano-rusă, ele trebuie să susţină consolidarea UE. 

Dr Friedman avertizează că preţul eficienţei UE este diminuarea su­ve­ranităţii statelor membre. Suveranitatea naţională nu este însă scop, ci mijloc. Protecţionismul naţional german nu aduce mai multă securitate nemţilor. Sprijinul acordat Greciei nu este rezultatul mărinimiei Berli­nului ori al presiunilor UE, ci al egoismului inteligent care a recunoscut solidaritatea obiectivă între interesele agenţilor economici germani şi societatea greacă. Pentru ca naţiunile să o înţeleagă, lucrul cel mai simplu este să le spunem adevărul!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de