x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Geopolitica si singuratate

0
Autor: Marius Tucă 18 Mai 2004 - 00:00

Noi ai cui suntem? Noi ai cui am ramas?, se intreba cineva dupa concursul de muzica usoara de la Istanbul.

A, ca sa vedeti cat de caraghiosi suntem uneori: trebuie sa aiba loc Eurovisionul pentru a ne pune intrebari cruciale despre existenta noastra ca neam, despre locul nostru in Europa. „Ai vazut, toate tarile din Balcani s-au votat intre ele." Iata argumentul unei domnite care arata ca geo-politica poate fi facuta de oricine, intre doi mititei si un tap de bere.

Un domn, trecut de prima tinerete, specialist in muzica usoara, ne-a anuntat pe un ton ritos ca ar fi putut sa ne voteze doar Marea Neagra. Sigur, era o gluma care arata, totusi, ca omul, domnul, ma rog, se pricepe la fel de bine la politici regionale ca la muzica. Sau invers. Si uite asa o natiune intreaga a aflat intr-o noapte, intre doua melodii si o mana de voturi, cat de singura e. Eurovisionul i-a confirmat ceea ce banuia de ceva vreme: Romania a ramas singura. Nu, nu de capu’ ei, a ramas singura pur si simplu. Revelatia e cu atat mai surprinzatoare cu cat asa am fost dintotdeauna. Da, veti spune, dar cel putin ani si ani de zile ne-am mintit ca suntem inconjurati de prieteni care ne sufocau cu dragostea lor netarmurita. Odata constientizata singuratatea asta a noastra n-ar trebui sa ne sperie, ci mai degraba sa ne bucure. Pomenile asteptate cu atata prostie la inceputul anilor ’90 sunt deja amintire si invatatura de minte totodata.

Ne-au invatat, vorba vine, pentru ca ele n-au existat, sa nu mai asteptam sa ne dea cineva, ceva, doar asa, ca suntem un popor bun, cuminte si necajit. Aleluia! Si daca totusi s-o gasi cineva sa ne dea ceva, cu siguranta ca o sa ne coste de zece ori mai mult decat ne-am asteptat, decat a facut. Suntem, asadar, singuri! Singuri acasa! Singuri si nelinistiti, obositi, resemnati, bolnavi, pesimisti, suspiciosi s.a.m.d.

Cred ca faptul ca suntem singuri, cu spatele la zid, nemaiavand nimic de pierdut e marele nostru avantaj!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de