x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

George, iubitule, si cu cartea mea cum ramane?

0
Autor: Tudor Octavian 02 Noi 2005 - 00:00
George, iubitule, si cu cartea mea cum ramane?


Pe George, maica-sa l-a invatat sa nu incurce fetele, daca n-are ganduri serioase cu ele.

Pe George l-a impresionat dorinta Ionelei din anul II filologie de a-si face un nume inca din timpul studentiei. George isi facuse un nume inca din anul al IV-lea, cand s-a angajat cu jumatate de norma la o editura privata si apoi, ca editorialist pe probleme de invatamant, la un cotidian. Cand Ionela i-a marturisit ca "lucreaza ca o sclava la un studiu" despre viata si opera lui Stefan Petica, George a avut brusc un gand serios fata de Ionela si s-au casatorit. Luna de miere au petrecut-o cu manuscrisul despre poetul damnat Stefan Petica. De fapt, cel damnat era acum George, deoarece, atunci cand i se destainuise ca "lucra ca o sclava la un studiu", Ionela nu-i spusese ca de fapt terminase doar schita pentru prima jumatate de pagina a planului operei. Ceea ce in cei mai academici termeni editoriali se cheama tot frectie la un picior de paltin. Pe George l-a contrariat nitel o discutie cu mama Ionelei. "Ei, te-ai grabit tu cu insuratoarea, ca esti prea inteligent - a zis mama in varsta de 50 de ani a Ionelei, abia intremata dupa o operatie estetica la obraji - , dar trebuia sa va bucurati un an, doi de viata si dupa aia sa bagati actele, daca ar mai fi fost cazul!". Totusi, George s-a pus pe treaba si, intr-o luna, cu Ionela dandu-i la mana foile albe la masina de scris, a terminat studiul despre Fane Petica. "Ma ajuti sa-l publicam - l-a intrebat Ionela, dupa ce l-a citit de mai multe ori si a facut cateva observatii care l-au impresionat pe George prin seriozitatea si aplombul lor - , fiindca nepublicat e ca si cum nu l-as mai fi scris?!" Pe George l-a contrariat si felul in care Ionela incurca pluralul cu singularul. Ba vorbea despre cartea noastra, ba despre cartea mea. Dar cel mai mult l-a contrariat exclamatia profund indignata a Ionelei, dupa ce George s-a facut luntre si punte si a tiparit studiul in 200 de exemplare la editura unde era angajat. "Astia, ai tai, sunt niste dobitoci. O sa vin eu sa-i invat sa scoata bani dintr-o carte - a zis ea. La 200 de exemplare, din ce dracu’ o sa-mi plateasca onorariul?" George nu i-a zis ca aranjase cu contabilul sa-i dea leafa lui pe o luna si s-o minta ca e prima transa din onorariu. George se gandea ca, dupa ce avea sa apara si cronica scrisa de el la "cartea lor" sub un pseudonim, fireste, ca sa fie si bucuria fetei intreaga, aceasta isi va vedea de studentie si va amana macar si cateva din proiectele de carti cu care se lauda la colegi ca "erau in lucru". Pe George insa o noua discutie cu soacra-sa, in care femeia abia externata dupa o operatie estetica la urechi si, deci, nervoasa, i-a reprosat ca prin felul sau indaratnic de a fi ii strica din start cariera Ionelei. "De ce nu faci nimic sa-i apara cartile?", l-a intrebat mai mult decat imperativ mama soacra. Si a incheiat discutia cu un ultimatum: "Ori esti barbat si te ingrijesti de tiraje, ori nu esti barbat si-mi lasi fata in pace sa se afirme!". Seara, George si-a strans lucrurile, si-a luat masina de scris si i-a zis un adio scurt si simtit, ca in filmele sud-americane, Ionelei. "Bine, bine, poti sa pleci - a zis Ionela - , dar, iubitelule, cu cartea noastra cum ramane?" "Care carte? - a intrebat ironic George - aia despre Petica?". "Nu, bineinteles - a zis Ionela, mai contrariata decat George la ultima lui discutie cu mama Ionelei - , ci noua mea carte, la care lucrez ca o sclava, despre viata si opera lui Iorga!?"
Citeşte mai multe despre:   editorial,   georg

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de